INCREDIBIL! CĂLUGĂRUL cu ARIPI care l-a făcut UIMIT pe PAPA
Dacă în Biblie, levitaţia este interpretată ca miracol, fiind un fenomen atribuit forţelor divine, în fizică, levitaţia la nivelul câmpurilor magnetice nu e nici un mister. Dar cum reuşesc să plutească oamenii, fără nici un sprijin material?
Cum e posibil ca un corp uman să învingă de unul singur forţa gravitaţională? Acestea sunt întrebări în faţa cărora ştiinţa se declară neputincioasă, în ciuda nenumăratelor cazuri de levitaţie semnalate chiar şi în istoria recentă.
Cei mai renumiţi posesori ai acestei capacităţi ar fi yoghinii foarte avansaţi care fac chiar demonstraţii publice de levitaţie.
În scrierile vechi, se pomeneşte de fantastica facultate a unor călugări de a se desprinde de pământ şi de a pluti în aer cu uşurinţa unei păsări. Toţi sfinţii părinti-zburători au fost oameni cucernici, dăruiţi contemplaţiei, dragostei de Dumnezeu.
Giuseppe Desa, născut în 1603 la Copertina, a fost un copil firav şi, după cum spun contemporanii, nu prea răsărit la minte. La mănăstirea franciscană de la Grotella, principala lui ocupaţie era aceea de a zbura în jurul sfântului lăcaş. Martorii povestesc că scotea un strigăt ascuţit şi, imediat, ţâşnea în aer şi se menţinea acolo inert. Apoi cobora lin şi îşi continua rugăciunile. Trimis la mănăstirea Sfântului Oficiu din Napoli, tânărul monah şi-a continuat raidurile aeriene. Suveranul pontif Urban al VIII-lea l-a văzut cu ochii lui şi a propus canonizarea lui Giuseppe Desa. Dar sanctificarea nu a mai avut loc, deoarece papa a murit. Desa s-a mutat la catedrala din Assisi unde a continuat să zboare la 18 metri deasupra solului. Uneori rămânea în aer chiar 3 ore. Printre cei care l-au văzut au fost şi eminenţi oameni de cultură, printre care şi un prieten al matematicianului Leibniz, scrie efemeride.
Maestrul levitaţiei
Mediumul Daniel Dunglass Home (1833-1886) a făcut demonstraţii de levitaţie în faţa a numeroase personalităţi, printre care Napoleon al III-lea, Mark Twain, William Thackeray. Într-o casă din Londra, în faţa unor personalităţi politice şi militare, a ieşit în zbor pe fereastră şi s-a întors pe alta. Fizicianul William Crookes a ajuns la concluzia că puterile lui Home erau de neconstestat, după ce a trecut cu mâna pe sub trupul lui Home aflat în levitaţie. Medici de mare reputaţie l-au examinat, dar nu au găsit nimic special în anatomia sau caracteristicile fizice ale subiectului, considerat cel mai mare trişor al secolului XIX. Cel mai recent caz de levitaţie în public s-a petrecut la o mănăstire din Napoli, în 1974, când un călugăr bătrân şi infirm, s-a ridicat deasupra capetelor unei mulţimi de credincioşi. Apoi a parcurs prin aer o distanţă de 2 km.
Călători fără trup
În China dinaintea comunismului, în Tibet şi Japonia, levitaţia era practicată în mod obişnuit. Despre Sri Sathya Sai Baba se spune că în copilarie materializa diferite alimente. La vârsta de 37 de ani, în faţa a mii de oameni el a materializat câteva obiecte sacre. În prezent el trăieşte solitar şi şi-a prezis data morţii (2022) şi cea a unei noi reîncarnări (2030). Dar, până atunci, indianul strânge mulţimi numeroase de fani în faţa cărora se ridică deasupra solului, plutind cu braţele împreunate a rugăciune. Textele sacre indiene vorbesc de oameni care au vizitat, în timpurile îndepărtate, Luna, Soarele sau stelele prin metoda proiecţiei astrale. Adică a dedublării în timpul somnului, când trupul astral se desprinde de cel carnal. În astral, timpul şi spaţiul nu contează, nici temperatura, nici lipsa atmosferei. „În Tibet, călătorim mult, nu prin levitaţie, ci prin proiecţie astrală, tehnică pe care o controlăm în întregime. Atunci, eul părăseşte trupul, rămânând legat de el prin Cordonul de argint. Eşti liber să mergi unde vrei, cu viteza gândului“, spune un călugăr buddhist.