Camarila lui Băsescu apără ultima redută

Că acum, în sfârşit, şi-a pierdut orice urmă de credibilitate nici măcar nu ne mai întristează. Domnul Băsescu pare să știe de la înălțimea funcției domniei sale care cauze sunt juste, care nu și ce proteste sunt curate în contrapartidă cu cele care ar trebui, nu-i așa, duse la curățătorie.

Văzând atât de clar toate acestea, domnia sa nu se simte jenat nicicum în postura de mediator neutru în care se așază tot el, de bunăvoie. Implicarea sa politică în cele mai variate chestiuni care preocupă societatea românească este evidentă și, iar, nu mai miră pe nimeni. Nu este constituțional, dar, ce să-i mai faci, românii îi numără zilele rămase de mandat și par deciși să accepte de facto ceea ce președintele nu reușește să respecte de iure.

Să admitem și noi, deci, că președintele ca om politic este îndreptățit la opinii partizane, opinii pe care și le expune periodic, de la tribuna prezidențială. Una din aceste opinii politice, la care Băsescu și-a dat dezlegare singur, este și cea amintită mai sus.

Protestul din Piața Universității este unul bun și curat, în esență. Cel din Roșia Montană este rău, fiind montat de oameni răi. Adică oameni care nu respectă îndeajuns dorințele și idealurile politicianului Traian Băsescu, aflat temporar în jilțul prezidențial de la Cotroceni.

Revolta pe care o resimțim în legătură cu aceste opinii politice, pertinente sau nu, nu are a face cu președintele. Ceea ce nu înțelegem noi este ce păzesc consilierii săi? Palatul Cotroceni a ajuns parcă un buncăr unde toţi consilierii prezidenţiali, care sunt rebuturile politice ale fostei guvernări PDL, stau pe un salariu călduţ fără să facă nimic toată ziua.

Pentru că, dacă ar face, poate că ar ajunge și pe biroul lui Traian Băsescu un raport, o măslină, o atenție din care să reiasă că nu este oportună exprimarea maniheismului politic în care crede președintele. Cel puțin cât timp din Piața Universității cea ”curată” și ”bună” ajung pe la întâlnirile cu Comisiile Parlamentului niște domni care-i amenință pe parlamentarii menționați cu asasinarea lor și a familiilor lor, mă rog, ei folosesc un termen mai poetic, acela de ”devorare”.

Poetică sau nu, conform înregistrărilor video și consemnărilor de presă pe care le-a văzut toată țara, mai puțin consilierii prezidențiali amintiți, operațiunea de ”devorare” ar urma să fie efectuată de formațiuni paramilitare limitate, nu se înțelege clar de ce, la cinci persoane per echipă.

Cu toată animozitatea pe care am resimțit-o dea lungul timpului față de Traian Băsescu, mă îndoiesc totuși că, dacă ar fi fost informat corect și la timp, acesta s-ar mai fi exprimat la fel de îngăduitor la adresa manifestanților din Piața Universității, având în vedere preocuparea lor de a se grupa câte cinci. De aici și sentimentul de revoltă pe care-l resimt la adresa consilierilor prezidențiali amintiți. Cât timp conducătorul lor s-a baricadat și este preocupat să apere ultima redută a Cotrocenilor, aceștia dorm în post, ca santinela doborâtă de prea mult bine.