Când folosul electoral bate interesul naţional - Băsescu + Viktor = LOVE

A fost în interesul naţional ca maghiarii din România să nu vină în vara anului trecut la referendum? A fost! Le-a mulţumit, atunci, Băsescu prietenilor Orban Viktor şi Tokes Laszlo? Le-a mulţumit! Atunci, cum se explică ieşirea considerată de unii „fără precedent” pe care Băsescu a avut-o în Harghita? Praf în ochii românilor şi calcul electoral meticulos în Ungaria!

Nu vreau să vorbesc despre Jobbik, pentru că partidul extremist din Ungaria trebuie forţat să nu conteze – declaraţiile lui Vona Gabor au urmat doar linia bătătorită deja de acoliţii Fidesz, în descălecările lor anterioare din Transilvania. Despre iubirea dintre Băsescu-PDL şi Viktor Orban & comp., pe de altă parte, pot fi spuse foarte multe lucruri. În primul rând, trebuie spus că această relaţie apropiată a existat şi, contrar teatrului jucat în faţa camerelor, continuă să existe. Dacă cineva crede că cei doi actori se vor supăra de la nişte declaraţii, se înşală amarnic. Avantajele au fost şi continuă să fie mutuale. Traian Băsescu s-a bazat la ananghia din iulie 2012 pe directivele de boicot date de Orban maghiarilor din România. Viktor Orban şi gaşca sa de agitatori au câştigat puncte electorale ca urmare a mesajelor pro-autonomiste pe care le-au dat, alături de cetăţenii, maghiari de pretutindeni, în desantul anual al acestora de prin HarCov.

Totuşi, de ce iese Băsescu la atac, după 9 ani de mandat în care a tăcut mâlc şi cel puţin 10 întâlniri bilaterale avute cu Viktor Orban în ultimii patru ani? Evident, dintr-un motiv pur electoral! Cu o declaraţie de război a Jobbik nu se vor face voturi pentru la primăvară. Prin urmare, marii câştigători de pe urma unui schimb de replici tensionat cu autorităţile din România vor fi Viktor Orban şi Fidesz-ul său.

Ungaria, la nivel oficial, prin MAE ungar, a precizat că Jobbik nu are nici o implicare în actul de guvernare. Este un alt mod de a spune că administraţia Ungariei respinge aceste declaraţii. Vine Traian Băsescu şi toarnă gaz pe foc, implicând de această dată şi autorităţile din Ungaria. De ce? În locul diplomaţiei, Băsescu a preferat o reacţie la fel de extremă, nedemnă pentru un şef de stat. Ieşirea a fost, evident, calculată, iar Băsescu speră că astfel va atrage pentru PMP-ul său o parte din electoratul fărâmiţatului PRM. Pentru acei „români neaoşi”, cine îi înjură cel mai tare pe maghiari este alesul demn de votul şi încrederea lor.

Relaţiile de colaborare şi convieţuire româno-maghiare nu au de suferit când un extremist face declaraţii belicoase. Pot avea de suferit, însă, când o instituţie centrală a statului român emite declaraţii de „punere la punct” a Budapestei şi nu a liderului Jobbik. Se forţează, practic, Guvernul de la Budapesta să aibă la rândul său o reacţie, ridicându-i lui Viktor Orban o minge la fileu în pragul începerii campaniei electorale. Cum nu cred în coincidenţe, ieşirea lui Băsescu se poate dovedi ajutorul nesperat pe care premierul maghiar şi partidul său îl pot primi de la aliatul lor din PPE. Una dintre marotele partidelor din această ţară a fost dintotdeauna relaţia patriei-mamă cu maghiarii de pretutindeni. Tensiunile cu România se pot dovedi un circ suficient pentru ca maghiarii să uite că mai au nevoie şi de pâine.