Când s-a opus USL gazelor de şist? Niciodată

În realitate, USL nu s-a opus niciodată gazelor de şist. USL a cerut un moratoriu de un an, până când UE s-ar fi pronunţat pe subiect. Între timp, UE a dat undă verde exploatării gazelor de şist, decizie pe fiecare stat care deţine astfel de resurse o poate lua fără a fi necesar un aviz propriu-zis al Comisiei Europene. Desigur, decizia asumată la nivelul CE nu înseamnă că statele sunt exonerate de a îndeplini cu stricteţe exigenţele privind mediul înconjurător, însă lasă totodată deschisă calea exploatării zăcămintelor.

Astfel, în programul de guvernare al USL mai-decembrie 2012, adică în primul mandat în fruntea Guvernului exercitat de Victor Ponta, era prevăzută negru pe alb “instituirea imediată a unui moratoriu privind exploatarea gazelor de şist până la finalizarea studiilor ce se află în derulare la nivel european privind impactul asupra mediului prin procedeul de fracţionare hidraulică”. De asemenea, în programul de guvernare al USL 2013-2016, la pagina 55, era prevăzută ”demararea acţiunilor de explorare pentru identificarea zacamintelor exploatabile din şisturi bituminoase”. Prin urmare, teza opoziţiei USL pe tema gazelor de şist nu numai că nu se susţine, dar este profund mincinoasă.

La momentul actual, România consumă anual aproximativ 14 miliarde metri cubi de gaze, cantitate asigurată în proporţie de 80% din producţia internă. Diferenţa este importată din Rusia, prin intermediari, la preţuri ridicate. Cu un zăcământ estimat la 1.444 de miliarde metri cubi, România se plasează pe locul al treilea în UE privind rezervele de gaze de şist, după Polonia (cu 4190 miliarde metri cubi) şi Franţa (cu 3879 miliarde metri cubi), potrivit unui raport oficial al adminstraţiei americane.

Abordarea concesivă a Uniunii Europene în acest domeniu nu este întâmplătoare. Ea vine ca urmare a necesităţii ca statele membre să îşi identifice metode alternative care să permită Uniunii independenţa energetică în acelaşi timp cu reducerea importurilor de gaze provenite din Federaţia Rusă.

Pentru România, implicaţiile pe termen mediu/lung sunt deosebit de importante. Reducerea dependenţei de importul de gaze ruseşti se va traduce nu doar în asigurarea viitorului energetic al ţării, ci şi într-o scădere a costurilor şi a tarifelor pentru consumatorii finali. Adică reducerea costurilor pentru populaţie, esenţială dacă ţinem cont că, în următorii ani, România va trebui să liberalizeze piaţa internă de energie.