Când şi cum iese PNL din derivă

Deşi PNL este “în focuri” ca urmare a evenimentelor recente de pe scena politică, Crin Antonescu a delegat sarcinile de conducere lui Klaus Johannis, iar pe cele de comunicare lui Mihai Voicu. Astfel, Antonescu a păstrat învăluite în mister scopul şi durata vizitei sale.

Conform informaţiilor apărute în presă, preşedintele PNL a declarat într-un interviu recent pentru “Gândul” că nu este în concediu, ci se află în Statele Unite ale Americii într-o vizită privată. El a precizat că va participa la o conferinţă transatlantică (TPN) în care se negociază viitorul acord SUA – UE. Antonescu a subliniat că va participa la această reuniune în calitate de preşedinte al Senatului, dar cheltuielile legate de această deplasare nu sunt suportate de instituţia pe care o conduce.

Prelungirea vizitei în SUA nu este de natură să linişteasă apele în PNL. Formaţiunea pare dezorientată, iar fusul orar nu îl ajută deloc pe preşedintele liberal, pentru că problemele stringente ale partidului nu pot fi rezolvate de la distanţă, prin delegaţi sau prin comunicare on-line. Prin urmare, cu cât îşi amână mai mult întoarcerea, cu cât evoluţiile din PNL vor amplifica problemele interne cu care se confruntă formaţiunea liberală.

Desigur, cea mai importantă problemă pe care PNL o are de gestionat este legată de condamnarea lui Relu Fenechiu. Nu cu mult înainte de a pleca în vacanţă/vizită de lucru, Crin Antonescu se afişa alături de fostul ministru al Transporturilor, pe care îl gratula şi felicita pentru privatizarea CFR Marfă şi deblocarea POS Transporturi. Când se va întoarce, şeful PNL îl va găsi pe acelaşi Relu Fenechiu, de această dată în calitate de condamnat. Însă este greu de crezut că Antonescu se va afişa alaturi de „baronul” liberal de la Iaşi, riscând astfel să îşi şifoneze o imagine şi aşa nu tocmai favorabilă.

Pe de altă parte, nu este exclus ca amânarea revenirii în ţară să fie determinată de dorinţa lui Crin Antonescu de a evita să fie luat în primire de mass-media cu siguranţă nerăbdătoare să obţină poziţionari oficiale ale preşedintelui liberal cu privire la cazul Fenechiu. Dacă Antonescu vizează o astfel de strategie, ea nu pare a fi una câştigătoare. Cazul Fenechiu este fertil pentru presă şi va fi întors pe toate părţile de îndată ce preşedintele Senatului se va întoarce, indiferent dacă revenirea se va produce astăzi sau peste o săptămână.

O altă temă pe care liberalii au gestionat-o precar în planul comunicării este cea legată de nominalizarea pentru portofoliul rămas vacant după demisia lui Relu Fenechiu. Astfel, până la nominalizarea oficială, taberele în interiorul PNL erau împărţite între Ovidiu Silaghi şi Mugur Cozmanciuc, considerat a fi “locotenentul” lui Relu Fenechiu. În loc sa strângă rândurile şi să vină cu o propunere unanim agreată, liberalii au găsit de cuviinţă să îşi dispute funcţia între diferitele tabere de influenţă, abordare care a descalificat PNL în ochii electoratului.

În consecinţă, PNL resimte şocul condamnării lui Relu Fenechiu şi pare un partid în derivă, lipsit de direcţie şi văduvit de prezenţa liderului într-o perioadă de criză politică internă. Din păcate, sezonul estival pare a echivala cu intrarea în vacanţă a PNL cu preşedinte cu tot, un tablou care contrastează cu organizarea şi comunicarea eficiente din tabăra partenerilor social-democraţi de alianţă.

Totodată, PNL are o problemă legată de modul subit în care a abandonat tema revizuirii Constituţiei. Dacă iniţial Crin Antonescu s-a manifestat fervent ca promotor al modificării Legii Fundamentale, în calitate de preşedintele al Comisiei de revizuire, după decizia Curţii Constituţionale privind posibilitatea intrării în vigoare a pragului de 30% la un an de la adoptare, liderul liberal pare să fi depus definitiv armele. Or, abordarea delăsătoare nu face decât să alimenteze vocile critice care pun sub semnul întrebării vocaţia de lider politic de anvergură a lui Crin Antonescu.

Îngrijorător pentru PNL este că în spatele unui Crin Antonescu, candidatul oficial al USL la alegerile prezidenţiale din 2013, nu se întrevede niciun politician de perspectivă capabil să preia frâiele formaţiunii liberale. De la preluarea mandatului de preşedinte al PNL, Crin Antonescu a urmărit consolidarea puterii personale, fără a creşte o generaţie tânără capabilă să gestioneze partidul în cazul în care va deveni preşedinte al României.

Nu numai că nu există un curent de înnoire în PNL, aşa cum se întâmplă de exemplu în cazul PSD, dar actuala garnitură de conducere a liberalilor a preferat o retorică autoritară. Astfel, dizidenţa reprezentată de Andrei Chiliman şi Vlad Moisescu a fost eliminată şi s-a constituit în Iniţiativa România Liberală, care se manifestă extrem de critic în raport cu PNL, în timp ce tabără reprezentată de Călin Popescu Tăriceanu a fost izolată. În schimb, au fost atraşi politicieni din PDL, precum Sorin Frunzăverde sau Mihai Stănişoară, ultimul o opţiune strategică foarte controversată, care nu poate decât să genereze nemulţumirea tinerilor liberali care aveau aşteptări privind ascensiunea pe criterii de merit şi pe valorizarea competenţelor.

În acest context, PNL are nevoie de o strategie solidă pe termen mediu şi lung prin care să rămână un actor central al scenei politice din România. Pentru că actuala criză de leadership a liberalilor riscă să afecteze nu numai formaţiunea liberală, ci poate pune în pericol inclusiv buna funcţionare a USL.

PNL are mijloacele de a ieşi din derivă, însă mai are nevoie de voinţa politică pentru a îndeplini acest deziderat. Soliditatea unui partid nu poate fi obţinută prin abandonarea formaţiunii în momente de criză, ci doar prin permanente eforturi de construcţie politică şi mai ales prin deschidere către dialog.