Capăt de drum pentru două firme ale statului care nu au produs nimic
Hidro Tarniţa şi Energonuclear, două companii ale statului român care funcţionează de ani de zile, au plătit salarii mari pentru zeci de angajaţi, dar nu au produs nimic. Situația însă se pare că nu va mai dura mult timp, acestea fiind la un pas de închidere.
În luna martie 2009, Nuclearelectrica decide înfiinţarea subsidiarei Energonuclear, care avea ca scop implementarea proiectului de construcţie a reactoarelor 3 şi 4 ale Centralei de la Cernavodă. La acel moment, statul român selectase un consorţiu de investitori care să finanţeze cu circa 5,5 miliarde de euro construcţia, format din multinaţionalele RWE, GDF Suez, CEZ, Iberdrola, Enel şi ArcelorMittal, alături de, bineînţeles, Nuclearelectrica.
Toţi aceştia au devenit acţionari ai Energonuclear. Criza economică mondială a dat peste cap toate planurile de investiţii. În 2011, RWE, GDF Suez, Iberdrola şi CEZ s-au retras din proiect. În 2013, au fost urmate, de Mittal şi Enel, Nuclearelectrica rămânând astfel singurul acţionar. În 2014, în urma unei noi runde de negocieri cu investori strategici, chinezii de la CGN au fost selectaţi pentru a susţine şi finanţa investiţia de miliarde de le Cernavodă.
Dar lucrurile nu au avansat mai departe de semnarea memorandumului de înţelegere, deşi speranţele legate de chinezi erau mari, astfel că, şi în prezent, la aproape zece ani de la lansarea lui, proiectul este în faza negocierilor. Dar, în tot acest timp, angajaţii Energonuclear au fost plătiţi. Şi nu puţin. Circa şase milioane de euro în total au fost cheltuite, începând din 2011 şi până anul trecut, cu salariaţii, potrivit rapoartelor financiare ale administratorilor. Numărul angajaţilor a oscilat între 40, în 2011, şi 5, anul trecut.
Spre exemplu, în 2011, când printre acţionarii Energonuclear încă se numărau multinaţionale, 33 de angajaţi au fost răsplătiţi cu o sumă totală de 5,5 milioane de lei, o medie de circa 150.000 de lei anual de salariat. Directorul general, Dragoş Popescu, încasa 380.000 de lei pe an, în timp ce directorul tehnic şi cel economic, luau de la casierie 300.000, respectiv 288.000 de lei pe an. Anul următor, angajaţii s-au înmulţit cu 4, iar cheltuielile salariale anuale au crescut şi ele, până la 6,13 milioane de lei. Salariile directorilor au fost uşor diminuate. Cifrele de afaceri au fost zero, sau aproape de zero, firma având doar cheltuieli, efectuate din capitalul social iniţial, care a fost circa 130 de milioane de lei, în 2011.