Care este cea mai bună soluţie ca să treacă Constituţia
O primă decizie pe care vor trebui să o ia liderii puterii este dacă merg pe varianta cvorumului de 50% pentru validarea referendumului constituţional sau optează pentru varianta de 30%. În funcţie de această decizie, referendumul va fi organizat anul acesta sau anul viitor.
Pe data de 26 iunie 2013, Curtea Constituţională a decis că modificarea Legii referendumului prin care se reduce la 30% pragul la referendum este constituţională în măsura în care nu se aplică referendumurilor organizate în decurs de un an de la data intrării în vigoare a legii.
Această decizie a schimbat complet datele problemei în ceea ce priveşte organizarea referendumului constituţional. După primele reacţii, plasate mai degrabă în registrul critic-confuz, cea mai consistentă poziţionare pe acest subiect a venit din partea PSD. Victor Ponta a precizat că PSD va decide, la sfârşitul lunii august strategia sa privind adoptarea revizuirii Constituţiei, arătând că există trei variante privind momentul desfăşurării referendumului. “În această toamnă, cu referendum cu 50%, la care trebuie să vină 9 milioane, conform cvorumului stabilit de CC. S-a întâmplat o singură dată, în 2003, destul de greu. Doi: odată cu alegerile pentru Parlamentul European, dar cvorumul e tot 50%, că nu se împlineşte anul cerut de CC. Şi trei: odată cu primul tur al alegerilor prezidenţiale. PDL va boicota în mod sigur, că nu au candidat la prezidenţiale, nu vor veni, dar vin ceilaţi şi cvorumul de 30% va fi îndeplinit", a spus Ponta. În replică, PNL a subliniat, prin vicepreşedintele executiv Tudor Chiuariu, că susţine soluţia "cea mai raţională", respectiv organizarea referendumului pentru revizuirea Constituţiei odată cu alegerile prezidenţiale de anul viitor.
Revenind la analiza variantelor, o primă decizie pe care vor trebui să o ia liderii puterii este dacă merg pe varianta cvorumului de 50% pentru validarea referendumului constituţional sau optează pentru varianta de 30%. În funcţie de această decizie, referendumul va fi organizat anul acesta sau anul viitor.
Decizia este foarte dificilă în condiţiile în care, pe de parte, trebuie puse în balanţă şansele de a scoate la vot peste 9 milioane de alegători, relativ mici raportat la experienţa alegerilor parlamentare din 2012, la care s-au prezentat doar 7,6 milioane de alegători, cu aproximativ 1,5 milioane mai puţini decât pragul necesar validării unui referendum.
Pe de altă parte, decizia politică este influenţată şi de importanţa de a se evita o amânare a procesului de regionalizare, în contextul în care acesta trebuie corelat cu noul exerciţiu bugetar al UE pentru a asigura o cheltuire mai eficientă a banilor europeni.
Din punct de vedere politic, PSD s-a mişcat mai inteligent decât PNL. Social-democraţii au indicat mai multe variante posibile. Chiar dacă a subliniat insuficienţa unora dintre ele, pesediştii au preferat o testare a opţiunilor înainte de a lua o decizie strategică de maximă importanţă nu doar pentru viitorul politic al PSD, ci pentru soarta întregii ţări. Liberalii, în schimb, au optat, fără a sta prea mult pe gânduri, pentru soluţia cea mai convenabilă lui Crin Antonescu, respectiv organizarea referendumului constituţional în aceeaşi zi cu primul tur al alegerilor prezidenţiale. Altfel spus, PNL ia în considerare un singur criteriu, cel al interesului electoral al preşedintelui său. Chiar şi această soluţie ignoră însă riscurile pentru candidatul prezidenţial Crin Antonescu legate de referendumul propus de Traian Băsescu.
Provocarea preşedintelui riscă să-i creeze probleme serioase de legitimitate candidatului Crin Antonescu în condiţiile în care, în calitate de om care vrea să fie preşedinte, va trebui să se opună deschis, în plină campanie electorală, ideii Parlamentului unicameral şi mai ales reducerii numărului de parlamentari. În plus, opoziţia va putea cere alegătorilor săi să refuze votul pentru referendum, transformând subiectul într-o temă de campanie redutabilă pentru discreditarea domnului Antonescu.
Ştirile orei
Cotidianul.ro, despre operatiunea sistematica de distrugere si dezmembrare a Romaniei:
“De la statul-naţiune la statele-regiuni”
“Roumanie – Le demembrement teritorial a commence”
Afirmaţia citată este titlul unui articol semnat de Jean-Michel Berard în rubrica “Actualitatea ignorată” a revistei lunare “B.I. Infos” (“Balkans Info”), care apare la Paris, începând din martie 1996. Autorul menţionat spune că noua Românie europeană a fost descoperită de Comisia de la Bruxelles printre lamele a “două cuţite oculte” – Uniunea Federalistă a Comunităţilor Etnice (UFCE) şi Centrul European pentru Minorităţile Problemă (ECMI) – ca o Românie hibridă.
România regionalizată se prezumă a deveni, consecinţă a metehnelor unei clase politice lipsite de conştiinţa naţională, “un Etat feodal”, în care seniorii vor capta maximul de resurse de la guvernul central, în numele prerogativelor lor locale, iar sub autoritatea Comisiei de la Bruxelles, pentru a se individualiza şi întări faţă de “Centru”, vor realiza [n.n. definitivă] alianţe tranfrontaliere [n.n. deja proiectate şi chiar existente, dar nefuncţionale].
Configuraţiile alianţelor tranfrontaliere sunt deja stabilite, unele fiind şi consacrate în tratate bilaterale, fără ca, la vremea respectivă, semnatarii de la Bucureşti să realizeze şi toate consecinţele pe termen lung.
Astfel, cu prilejul Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare Europeană, Viena, octombrie 1993, Ion Iliescu a acceptat” integrarea economică” a judeţelor Maramureş, Satu Mare şi Sălaj cu entităţi administrativ-teritoriale din Ungaria, Slovacia, Ucraina şi Polonia, în “EURO-REGIUNEA CARPATICĂ“.
Din aprilie 1997, România este reprezentată în Asociaţia Interregională “Euroregiunea Carpatică” şi de către judeţul B