Care se simte ”idiot util” în Piața Universității?

Fac oare protestatarii proiectului minier jocurile PDL și ale lui Traian Băsescu? Este o întrebare retorică, răspunsul este mai nou pe toate drumurile și pe toate gardurile de Facebook, acolo unde publicistul Dragoș Paul Aligică le-a găsit un nume și o utilitate.

*”Asta e povestea acum. Și daca idiotii utili sau microfauna politruca de tip Nicusor Dan sau ala cu trompeta, nu mai retin numele, vor sa fie utili: Lasati idiotii utili sa-si faca treaba! Sa-si dovedeasca utilitatea.” Dragoș Paul Aligică*

Mă întreb, oare câți dintre tinerii rebeli din piață și-ar lua rucsăcelul în spate și ar campa mai degrabă la o terasă din Centrul Vechi aflând că sunt încadrați la grămadă la categoria ”idioți utili”. Această categorie disprețuiește generos și la grămadă tot ce mișcă în piață, de la Nicușor Dan și Remus Cernea la hipsterul nevorbit care iese la socializarea de seară cu glazură de protest, poate, poate se pricopsește cu telefonul unei coleguțe de cauză ecologică, își unesc singurătățile peste weekend și salvează și Roșia cu ocazia asta.

La socoteală intră și corporatista cinstită, plictisită să strice orzul pe gâște, respectiv nemulțumită să-și ducă hainele scumpe în cluburi beznoase. Tot ce au aceștia în comun? Dorința impetuoasă a tinerilor de a ieși și de a face ceva, orice, într-un oraș care de aproape 70 de ani se sufocă, regândit parcă în ciuda și împotriva oricărei idei de distracție... Și, desigur, un potențial de pagubă politică conjuncturală la adresa USL la care se adaugă un soi de miopie politică care-i împiedică să vadă că sunt manipulați și împinși în față chiar de către cei care s-au făcut responsabili de-a lungul anilor de talmeș-balmeșul care înconjoară proiectul legat cu fire întortocheate și care duc mai degrabă spre Palatul Cotroceni decât spre cel din Piața Victoriei...

Dacă întrebi, un copil din trei va arăta acuzator spre Victor Ponta. Faptul că protestul său există și este posibil și datorită premierului, nu pare să-l deranjeze. Câți dintre cei din piață își aduc aminte de strategia de negociere nocturnă, cu jandarmi, de care făceau uz Traian Băsescu și Emil Boc, nu mai departe de ianuarie 2012? Sunt mulți, puțini sau nu sunt suficienți în piață, mi se pare o direcție irelevantă a discuției. Simplul fapt că pot fi acolo fără să le rupă cineva oasele, se datorează tocmai
acelora împotriva cărora este manipulat protestul. În ianuarie 2012, subiectul Roșia Montană avea aceleași șanse de a fi dezbătut și votat în Parlamentul României câte șanse aveau protestatarii de atunci să răstoarne guvernul, când încasau bastoane de la jandarmii trimiși de președintele care acum promite referendum. Cum bine vă amintiți, Emil Boc i-a făcut loc
doxatului MRU, adică aceeași Mărie, cu altă pălărie...

Nu facem elogiul USL aici, dar să accepți să fii considerat în mod machiavelic un ”idiot util” tocmai de aceea care îți băgau pumnul pe gât nu de mult, în aceeași chestiune, parcă e prea de tot. Sunt câteva învățăminte la tot ce leagă protestele din ianuarie 2012 de acele de acum. În primul rând , lupul pedelist al lui Băsescu și-a schimbat doar părul, nu și năravul. Orice confiscare politică se întoarce chiar împotriva protestatarilor. Cine mai poate crede povestioarele cu independența
politică a manifestației înseamnă că fie nu înțelege gravitatea etichetei insultătoare amintită mai sus, fie nu-l vede pe pedelistul Paleologu umflându-și gușa portocalie prin piață... În al doilea rând, ideea de referendum este bună, dar riscă să-i lase fără obiectul muncii pe toți ecologiștii care, eufemistic spus, statistic nu prea se văd din avion.

Calea care permite tuturor activiștilor de mediu și ONG-urilor să-și facă auzite glasurile, le place sau nu, este cea oferită de USL și Victor Ponta. Fără dezbatere în legislativul țării, orice protest se transformă în ce a fost și în perioada bunului plac al autocratului de la Cotroceni: o gașcă de tipi simpatici care așteaptă să fie trimiși acasă manu militari, de jandarmi.