Cartea MISTERIOASĂ care are o calitate SURPRINZĂTOARE: nu poate fi citită de nimeni!

În schimb, desenele sunt executate cu mai puțină strădanie. Ele reprezintă plante, animale, oameni și teme astronomice.
Cu toate eforturile depuse pentru descifrarea sa, manuscrisul nu a putut fi înțeles nici până în ziua de astăzi. Manuscrisul se păstrează în biblioteca Beinecke Rare Book and Manuscript Library de la Yale University din New Haven. Nu degeaba a fost declarat cel mai misterios manuscris. Este scris într-un alfabet necunoscut, conține desene ale unor plante necunoscute, semne zodiacale complexe, siluete feminine scăldându-se în bazine diforme.

Voynich a descoperit manuscrisul într-un castel din sudul Romei. Între paginile manuscrisului s-a găsit o scrisoare, la fel de misterioasă, datată Praga 19 august 1666, scrisă de Johannes Marcus Marci și adresată lui Athanasisus Kircher. Marci susținea că documentul ar fi aparținut regelui Rudolf al II lea de Habsburg (1552-1612), care îl achiziționase în speranța că ar obține misterul transformării plumbului sau a oricărui alt metal, în aur.

În scrisoare se menționează că manuscrisul ar fi putut fi opera lui Robert Bacon, renumit filosof și alchimist. Însemnările de la curtea regelui confirmă faptul că regele a achiziționat un astfel de document de la un vânzător necunoscut. Imaginile din manuscris lasă impresia că documentul este unul cu scop farmaceutic, servind probabil ca scop în medicina timpurie.

Poate fi luată în considerare și varianta alchimiei deoarece s-a considerat că informațiile oferite în manuscris duc la transformarea metalelor în aur sau la descoperirea Pietrei Filosofale.

Mulți cred că documentul conține instrucțiuni lăsate de civilizații extraterestre. Documentul este asigurat astăzi pentru un milion de dolari.

Andeas Schinner susține că manuscrisul a fost generat printr-un proces aleator de silabe decât prin codificarea cuvintelor. În 2009, în urma radiodatării cu carbon s-a confirmat că manuscrisul datează din anii 1404-1438.

S-au efectuat studii statistice asupra frecvenței șabloanelor silabelor în manuscris. Poate mai mult sau mai puțin surprinzător, acestea erau poziționate într-o ordine complet aleatorie, sugerând tot mai mult ipoteza că acele cuvinte nu înseamnă nimic, neavând nimic în comun cu nicio limbă vorbită.

Schinner a folosit o analiză software și a arătat că textul a fost produs printr-o metodă complet stocastică, una în care silabele au fost alese pentru a da aparența unui limbaj.