Cât de inteligente sau proaste sunt animalele

Părerile în legătură cu răspunsurile la aceste întrebări variază foarte mult. Dar cum ne putem forma o opinie în legătură cu inteligenţa animalelor? Modul în care înţelegem diferitele specii de animale şi sentimentele pe care le avem faţă de acestea par a fi dependente de prejudecăţile noastre culturale şi personale. Noi avem compasiune pentru acele specii de animale care se înrudesc mai mult cu noi. Astfel, considerăm că mamiferele sunt mai inteligente decât păsările şi reptilele, în timp ce ne gândim la speciile cu care nu ne înrudim, cum ar fi insectele, ca la adevărate maşini lipsite de gândire, scrie http://phys.org. 

Realitatea este că inteligenţa este un concept complex, care este dificil de definit şi este condiţionat de propriile noastre aptitudini.

Este foarte dificil să se poată măsura inteligenţa. Cu oamenii putem conversa sau putem să le dăm un test scris. Dar din cauza faptului că animalele nu pot vorbi şi nu pot scrie este foarte dificil să le măsurăm inteligenţa.

În concluzie, cum procedează cercetătorii pentru a măsura inteligenţa animalelor? Astăzi, oamenii de ştiinţă ce studiază animalele nu mai consideră oamenii ca reprezentând un vârf al inteligenţei. Ei nu consideră că animalele sunt ca nişte oameni cu blană şi fără grai, ci că sunt specii inteligente care privesc lumea într-un mod fundamental diferit.

Utilizarea de unelte este o formă de inteligenţă despre care s-a crezut mult timp că este exclusivă pentru om. Doar câteva specii de animale au reuşit să treacă testul utilizării de unelte. Elefanţii au fost testaţi în primul rând. Cercetătorii le-au dat un băţ şi le-au pus mâncarea la îndemână. Elefanţii nu au trecut testul care s-a desfăşurat în aceste condiţii. Deşi ei ştiau unde a fost pusă mâncarea şi ar fi putut apuca băţul, ei nu l-au folosit pentru a ajunge la mâncare.    

Mai târziu, cercetătorii au efectuat testul în condiţii diferite. Ei au adăugat o cutie în cadrul experimentului. Rezultatul? Elefantul a lovit cutia până când a putut să se sprijine pe ea pentru a ajunge la mâncare.

O capacitate cognitivă mai puţin studiată este empatia. Timp îndelungat experimentele efectuate în acest domeniu au arătat că primatele nonumane ar fi egoiste. Maimuţelor li s-a permis să ia alimente sau să împingă alimente către o altă maimuţă din apropiere. În mai multe rânduri maimuţele au luat alimente pentru ele ceea ce sugerează o formă de egoism. Dar poate că maimuţele nu au înţeles modul în care s-a desfăşurat experimentul.

Într-un studiu recent maimuţele au învăţat că două tipuri diferite de jetoane se pot schimba cu alimente: un tip de jeton obţine hrană doar pentru fiecare maimuţă în parte în timp ce prin celălalt jeton se obţine mâncare pentru mai multe maimuţe. Acest mod de a efectua experimentul a asigurat succesul acestuia. Maimuţele au preferat jetoanele care recompensează cu mâncare mai multe maimuţe.

Acestea sunt două exemple simple dintr-o mulţime de experimente în care animalele au părut lipsite de o formă specifică de inteligentă. Dar în realitate ele nu au putut rezolva o sarcină pe care noi ne aşteptăm să o poată rezolva un om. Rezultatele negative care au fost obţinute nu sunt în totalitate relevante. Prin stabilirea unor teste specifice pentru fiecare specie în parte, cercetătorii au fost capabili să dezvăluie adevăratele capacităţi cognitive ale animalelor.

Deşi este foarte greu să definim inteligenţa şi să măsurăm capacităţilor cognitive ale animalelor, cercetările efectuate au furnizat dovezi importante că animalele din cadrul a mai multor specii diferite au o inteligenţă complexă.

Veveriţele simulează ascunderea seminţelor atunci când ele ştiu că sunt privite. Ciorile pot construi cârlige din sârmă pe care le utilizează ca unelte. Cimpanzeii au o memorie pe termen scurt mai bună decât a oamenilor.

Bondarii pot rezolva unele probleme mai repede decât calculatoarele. Şobolanii simt o empatie pentru speciile înrudite cu ei. Albinele pot recunoaşte feţele. Coţofenele sunt conştiente de sine.

Caenorhabditis elegans, un vierme cu doar 302 celule ale creierului, poate învăţa şi are amintiri.

Unii oameni sunt captivaţi când aud despre inteligenţa animalelor. Dar pentru cei mai mulţi oameni faptul de a pierde exclusivitatea în ceea ce priveşte inteligenţa este un factor de disconfort.

Mai multe studii au arătat că noi subevaluăm inteligenţa animalelor atunci când le mâncăm, ceea ce este o formă de negare care ne poate ajuta să ne simţim mai puţin vinovaţi.

Chiar mai greu este pentru unii să accepte că oamenii nu sunt atât de inteligenţi pe cât am crezut noi odată. Tot mai multe cercetări arată că logica aparent complicată şi intelectul pe care îl folosim în mod obişnuit pentru a rezolva problemele se bazează foarte mult pe euristică. Aceasta se apropie foarte mult de ceea ce noi considerăm că sunt instinctele.

Acest lucru înseamnă că noi trebuie să ne reamintim că suntem animale ce trăim într-o lume împreună cu alte animale. Toate speciile sunt, desigur, diferite unele de altele. Dar noi nu suntem, într-adevăr, atât de diferiţi de ele. Ceea ce noi am crezut odată că este o caracteristică proprie omului am constatat că aceasta poate apare nu doar la animale ca noi, dar, de asemenea, în organisme cu mult diferite faţă de noi.

Începând cu rudele noastre mai apropiate, cum ar fi primatele şi mamiferele şi continuând cu animalele mai îndepărtate de noi pe arborele evolutiv, cum ar fi păsările şi insectele, toate organismele biologice au un nivel de inteligenţă. Pentru a putea supravieţui, toate acestea trebuie să rezolve problemele cu care se confruntă în viaţă.

Înţelegând modul prin care ele rezolvă aceste probleme vom avea un răspuns la problema inteligenţei noastre.