Cât de periculoase sunt radiaţiile telefonului mobil?

În diferite povești ce sunt astăzi la modă şi în unele clipuri video de pe Internet ni se spune că semnalele emise de către telefoanele mobile sunt periculoase. Există ceva adevăr în legătură cu aceste afirmaţii?, se întreabă scriitorul american Brian Dunning pentru publicaţia skeptoid.com.

Marea majoritate a oamenilor nu au cunoştinţe despre ştiinţă în afară de cele despre care au auzit la ştiri, aşa încât un număr tot mai mare de oameni ajung să afle despre aceste informaţii alarmiste. Ar trebui să ne fie teamă de telefoanele mobile? Au acestea potenţialul de a provoca vătămări fizice sau sunt ele sigure pentru sănătate? Sau, la fel ca pentru multe alte întrebări, adevărul se află undeva la mijloc?

Să încercăm să analizăm mai atent ce fel de ameninţare ne este semnalată în legătură cu telefoanele mobile. Un articol recent de pe CNN.com o citează pe dr. Debra Davis, director al Center for Environmental Oncology al University of Pittsburgh spunând că „vă prăjiţi măduva dumneavoastră osoasă" şi întreabă „Chiar doriţi să jucaţi ruleta rusească cu capul vostru?" Articolul continuă prin a indica cinci recomandări pentru a limita expunerea la radiaţiile emise de telefoanele mobile: folosirea unui headset, utilizarea în scopul ascultării a difuzorului încorporat în telefon, achiziţionarea unui alt telefon şi aşa mai departe. CNN continuă cu un alt articol în care există mai multe declaraţii ale dr. Davis care afirmă că copiii sunt cei mai expuşi pericolelor cauzate de telefoanele mobile, deoarece creierele lor sunt încă în faza de dezvoltare, astfel încât aceştia ar trebuie să  folosească telefoanele mobile doar în situaţii de urgenţă.

În calitatea de director al unui centru de oncologie, ea trebuie să aibă toată experienţa necesară în vederea tratării bolnavilor de cancer şi deoarece ea a ales să vorbească pe CNN despre riscurile cauzate de utilizarea telefoanelor mobile înseamnă că ea trebuie să aibă o experienţă vastă în ceea ce priveşte riscul de apariție a cancerului cauzat de telefoanele mobile. Corect? Ei bine, cred că asta v-aţi dori, dar se pare că CNN nu este destul de informat în legătură cu specialitatea oaspeţilor săi. Dr. Davis Ph. D este doctor în ştiinţă, indiferent care ar fi aceasta (n.t. Ph. D reprezintă prescurtarea de la „Philosophiæ Doctor") şi ea nu este medic şi nu are nicio specializare în ştiinţele fizice ce se ocupă cu studiul radiaţiilor. Nu doresc să par lipsit de respect la adresa dr. Davis, ea având o activitate laborioasă şi multă experienţă în domeniul ei, aşa cum rezultă datorită numărului mare de publicaţii care o citează şi a distincţiilor pe care le-a primit, dar vreau să atrag atenţia asupra faptului că atunci când CNN aduce un doctor la televizor pentru a vorbi despre o problemă de sănătate, nu ar trebui să crezi că totul este garantat. Tu eşti singurul care a presupus că ea a tratat pacienţi având cancer şi a văzut efectele nocive ale radiaţiilor emise de telefonul mobil. Adevărul este că singurul pericol pe care dr. Davis l-a menţionat a fost că „deoarece telefoanele celulare au fost utilizate pe o scară largă timp de mai mult de zece ani, efectul pe termen lung al radiaţiilor emise asupra creierului nu a fost încă stabilit". Nici ea şi nici CNN nu au indicat măcar un singur caz în care telefonul mobil să fi provocat vreo vătămare şi nici nu au prezentat vreun argument teoretic care să indice vreun pericol plauzibil.

Dr. Davis greşeşte, de asemenea, în legătură cu un aspect foarte important: cum că nu ar fi fost timp suficient pentru ca studiile pe termen lung să poată fi efectuate sau că problema legăturii dintre telefoanele mobile şi cancer nu a fost studiată într-un mod adecvat. De fapt, Journal of Naţional Cancer Institute a publicat rezultatele unui studiu amplu ce a avut loc în Danemarca în care s-a analizat incidența cancerului în rândul a 420.000 de utilizatori de telefoane mobile timp de 13 ani. Tu ai putea crede că cineva aflat în poziţia în care se află dr. Davis ar trebui să ştie despre asta sau cel puțin să studieze problema înainte de a merge la CNN să proclame că nu există astfel de studii. Scopul principal al studiului a fost să descopere creşterea incidenţei cancerului în cadrul sistemului nervos sau al creierului, a cancerului glandei salivare şi a leucemiei.

Studiul a concluzionat: „Riscul pentru apariţia acestor tipuri de cancer... nu este influenţat de durata de utilizare a telefonului mobil, perioada de timp ce a trecut de la primul abonament telefonic, vârsta pe care o aveau utilizatorii atunci când au încheiat primul abonament telefonic sau tipul de telefon mobil utilizat (analogic sau digital). Analiza tumorilor din cadrul creierului şi a sistemului nervos nu a prezentat vreo importanţă statistică (rate de incidență standard) pentru orice subtip sau localizare anatomică. Rezultatele acestei investigații... nu sprijină ipoteza unei asocieri între utilizarea acestor telefoane și tumorile creierului sau ale glandelor salivare, leucemie sau alte tipuri de cancer".

Lipsa oricărei legături între telefonul mobil şi cancer nu este surprinzătoare, având în vedere că nu există nicio ipoteză plauzibilă care să descrie modul prin care un telefon celular ar putea provoca deteriorarea ţesuturilor. Undele de radiofrecvenţă (RF) aflate sub spectrul vizibil, care include frecvenţele folosite de telefoanele mobile şi toate dispozitivele radio, nu sunt radiaţii ionizante şi deci ele nu au potenţialul de a deteriora celulele vii sau de a distruge legăturile chimice. Cuptoarele cu microunde care funcţionează la frecvenţe deasupra celor corespunzătoare telefoanelor celulare, se bazează pe vibraţia, înainte și înapoi, a unui câmp extrem de puternic ce determină ca moleculele de apă să se frece unele de celelalte pentru a se obține căldură prin acest proces. Semnalele telefonului mobil sunt cu trei ordine de mărime mai slabe, prea slabe pentru a deplasa moleculele de apă și a cauza oscilația acestora în scopul de a apare frecarea dintre ele. Eliminaţi ipoteza căldurii, eliminaţi ipoteza radiaţiilor ionizante și nu mai există alte alternative plauzibile ce ar putea susţine efectul nociv al radiaţiilor emise de telefoanele mobile. Desigur, nu este posibil să dovedim că nu există niciun pericol, dar toate pericolele cunoscute sau imaginate au fost excluse în mod clar.

Deci, dacă acesta este adevărul, cum a început toată povestea? Cum a devenit un adevărat mit ideea prin care telefoanele ar determina apariţia cancerului?

Totul a început în anul 1993 atunci când un tip pe nume David Raynard a apărut în cadrul emisiuniii Larry King Live de la CNN şi a început să vorbească despre procesul pe care l-a intentat împotriva industriei telefoanelor mobile în legătură cu moartea soţiei sale, care s-ar fi produs datorită unui cancer la creier provocat de utilizarea telefonului mobil. Desigur, cu toţii înţelegem durerea dl. Raynard, dar asta nu înseamnă că el are dreptate. Din păcate, datorită prezentării acestui caz în cadrul emisiunii lui Larry King ideea prin care telefonul ar provoca cancer a căpătat o credibilitate care i-a permis să devină o adevărată credinţa populară. În ciuda faptului că dl. Raynard a susţinut că tumoarea soţiei sale avea forma antenei telefonului mobil, cazul a fost închis din lipsă de dovezi.

Un alt motiv pentru care această convingere persistă este reprezentat de permanenta promovare a legăturii dintre telefon şi cancer de către firmele care vând diferite dispozitive care, susțin ele, protejează cumpărătorii de orice potențială amenințare. Activitatea de marketing pe care o desfăşoară acestea provoacă teamă în rândul publicului larg cu privire la utilizarea telefoanelor mobile. Cardo Systems, un producător de căști destinate telefoanelor mobile, a promovat, pe o scară largă, cea mai bună modalitate, în opinia lor, prin care se pot reduce la minimum pericolele legate de efectul radiațiilor, lansând o celebra serie de clipuri video pe YouTube, de tip farsă, ce arată oamenilor cum pocnesc floricelele de porumb în jurul unor telefoane mobile, în funcţiune, ce stau pe o masă. Când au fost întrebaţi de către CNN în legătură cu farsele ce le-au produs, conducerea Cardo Systems a susținut că clipurile video au fost realizate doar cu scopul de a face o glumă și că nu au avut nicio intenţie de a speria oamenii în legătură cu telefoanele mobile. Puteți judeca şi singuri asupra credibilităţii acestor declarații.

Există, de asemenea, o serie de clipuri video pe YouTube în care se arată cum se poate fierbe un ou doar prin plasarea sa între două telefoane, în funcţiune, timp de câteva minute. Şi această farsă a fost, de asemenea, demascată. În cadrul emisiunii Brainiac de la un post de televiziune s-a încercat fierberea unui ou cu ajutorul a 100 de telefoane. Rezultatul? Zero. Telefoanele nu modifică temperatura unui ou.

Unele dintre firmele care vând produse pentru a vă proteja împotriva radiaţiilor emise de telefoanele mobile au secțiuni în cadrul site-urile lor web în care sunt reproduse declarații oficiale care reiterează faptul că nu există nicio dovadă că telefoanele mobile sunt sigure. Ele citează, de asemenea, un studiu special, cunoscut sub numele de studiul Guy și publicat în Bioelectromagnetics în anul 1992. S-ar putea să vă amintiţi de coautorul C.K. Chou, un om de ştiinţă din domeniul RF care a făcut unele cercetări pe care le-am examinat în episodul nostru despre sunetele ciudate cunoscute sub numele „The Hum". Studiul realizat de Guy a expus șobolani la un nivel ridicat de RF, timp de 22 h pe zi, pe o perioadă de doi ani. 18 dintre șobolanii care au fost expuși la aceste nivele ridicate de radiofrecvenţă au dezvoltat tumori, în timp ce la doar 5 dintre ei nu s-a constatat apariția tumorilor. Firmele producătoare de accesorii pentru telefoanele mobile se opresc aici, dar trebuie să cauţi mai departe pentru a afla că alţi cercetători au fost în imposibilitatea de a reproduce rezultatele acestui test, iar concluzia a fost că incidența tumorilor, atunci când se analizează statistic, nu a putut fi dovedită că este cauzată de RF. De fapt, un alt studiu publicat tot în Bioelectromagnetics, de către Adey a supus șobolanii acţiunii unui agent cancerigen chimic și apoi unii dintre ei au fost expuşi acţiunii undelor de RF. Dr. Adey a descoperit mai puţine tumori în cazul şobolanilor expuşi la RF, dar, din nou, rezultatele obţinute nu sunt suficiente pentru a putea stabili concluzii. Chiar şi în cazul celor mai dure studii ce au fost efectuate pe animale, nu au fost găsite dovezi prin care să se poată lega radiaţiile emise de telefoanele mobile de problemele de sănătate.

Ne putem exprima dezacordul în legătură cu principiile morale ale acestor firme care promovează frica pentru a ne vinde produsele lor, dar asta nu înseamnă că produsele nu sunt o măsură de precauţie înţeleaptă. În fond, este mai bine să fi în siguranţă decât să-ţi fie rău, nu? Ei bine, îţi va părea rău dacă îţi vei cheltui banii câştigaţi pe un produs destinat pentru a te proteja de radiaţiile telefoanelor mobile şi să afli ce afirmă Organizaţia Mondială a Sănătăţii despre acest subiect.

Concluzia emisă în legătură cu aceste dispozitive este următoarea: „Dovezile ştiinţifice nu indică necesitatea utilizării unor capace de absorbţie a RF sau a altor „dispozitive de absorbţie" în cadrul telefoanele mobile. Ele nu pot fi justificate din motive de sănătate şi eficacitatea unor astfel de dispozitive în vederea reducerii expunerii la RF este nedovedită".

Până în prezent, ştiinţa a făcut destul de mult pentru a susţine o opinie sceptică asupra acestei probleme. Când auzim o afirmaţie de genul „radiaţiile telefonului mobil cauzează cancer", ar trebui să o considerăm doar o ipoteză fără valoare până când nu sunt prezentate dovezile care să sprijine această afirmaţie. Şi până în prezent, dovezile nu susţin o astfel de ipoteză. Poate mâine lucrurile se vor schimba și vom descoperi că telefoanele mobile sunt dăunătoare sau că prizele electrice de 60 Hz sunt dăunătoare sau că deplasarea cu o viteză mai mare de 30 de mile pe oră este dăunătoare. O gândire sceptică corectă este deschisă către orice dovezi autentice care justifică o afirmaţie. Dar, pentru moment, eu am de gând să mă bucur în continuare de utilitatea iPhone-ului meu și să fiu teribil de bucuros că există o sursă de semnal bun în cartierul meu.