Câţi bani a pierdut România din cauza Cristinei Trăilă

Fost şefă ANRMAP, Cristina Trăilă acuză guvernul USL de faptul că a îndrăznit să crească limita maximă a atribuirii directe în legea achiziţiilor publice.

Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu procesul de achiziţii publice din România poate fi uşor de înţeles greşit care este motivaţia pentru creşterea limitei maxime a banilor publici care pot fi cheltuiţi prin încredinţare directă.

Ca să fie puţin mai clar: cadrul legislativ care reglementează procesul de achiziţii publice din România este cuprins în OUG 34/2006. Articolul 19 din actul normativ menţionat reglementează specific suma pe care autoritatea contractantă o poate folosi pentru a achiziţiona direct produse sau servicii, fără licitaţie pe baza unui document justificativ.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească autoritatea publică, dar şi contractorul sunt specificate pe parcursul actului normativ şi vizează justificarea urgenţei achiziţiei cât şi necesitatea achiziţiei pentru autoritatea contractantă.

OUG 34/2006 a suportat numeroase modificări de-a lungul timpului pentru că, cel puţin aşa se pare, legiuitorul român nu are o capacitate foarte dezvoltată de a gândi lucrurile în perspectivă. Ca să folosim pe deplin tâlcul proverbului, putem spune că „socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg” când vine vorba de legea achiziţiilor publice din România.

OUG 34/2006 este modificată din nou pe 1 iulie prin Legea 137/2013 şi printre modificările propuse se află şi creşterea plafonului maxim până la care se pot face achiziţii publice directe. Limita maximă a crescut de la 15.000 de euro valoare până la 30.000 de euro valoare.

Acest lucru înseamnă că foarte multe contracte mici ca valoare, dar importante pentru autorităţile publice din România se vor putea derula mai repede şi mai eficient. Nu credem că un act normativ trebuie construit pe principiul că oamenii sunt necinstiţi. Dacă pornim pe acest principiu lansat şi de către doamna Trăilă recent atunci putem ajunge la situaţia absurdă ca pentru un mănunchi de creioane, un minister, o primărie sau o companie de stat să fie obligat să organizeze licitaţie publică deschisă.

Cea mai importantă regulă care trebuie să ghideze procesul de achiziţii publice este dictată sau trebuie să fie dictată de eficienţă. Din păcate, în ultimii 6 ani sincopele din sistem şi managementul cel puţin defectuos al achiziţiilor publice a avut următoarele efecte de contraperformanţă: doar 7% rată de absorbţie până în primăvara anului 2012, programele operaţionale de finanţare europeană suspendate (Programul Operaţional de Transport - POT; Programul Operaţional de Mediu; Programul Operaţional Regional; Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane) pe motiv de fraudă în perioada 2011-2012, acuze de direcţionare frauduloasă a banilor europeni către clientela politică a PDL în 2010 şi 2011.

Cele enumerate mai sus ne-au costat destul de mult dacă stăm şi ne gândim că din cele aproximativ 23,3 miliarde de euro puse la dispoziţia României în decurs de 6 ani am reuşit să derulăm plăţi directe de numai 7%. Aşadar mai puţin de 2 miliarde de euro au ajuns în finanţarea efectivă a proiectelor de infrastructură, resurse umane, agricultură, administraţie şi transport asta în cazul în care România are nevoie stringentă de dezvoltare şi investiţii.

Dacă nu eşti parte a soluţiei, eşti parte a problemei. Cristina Trăilă a ocupat pentru o lungă perioadă de timp funcţia de preşedinte a ANRMAP (Autoritatea Naţională Română pentru Monitorizarea Achiziţiilor Publice). Această autoritate este în mijlocul evenimentelor când vine vorba de absorbţia fondurilor europene. Aşadar putem spune că doamna Trăilă are o implicare directă în suspendarea programelor operaţionale şi în consecinţă în plasarea României pe ultimul loc în Europa cu o rată de absorbţie de numai 7%.

Fosta preşedintă a ANRMAP Cristina Trăilă a fost suspectată de acoperirea câtorva fraude în anii guvernării PDL. Poate cea mai importantă este ancheta CE privind returnarea a 505 milioane de euro suspectate de fraudă în anul 2011 dacă frauda ar fi fost dovedită, mai mult de un sfert din banii pe care România cu greu a ajuns să reuşească să îi absoarbă ar fi trebuit daţi înapoi către CE.

Legea achiziţiilor publice este modificată pentru că în mod evident România nu mai are timp. Deblocarea programelor operaţionale şi dublarea ratei de absorbţie a fondurilor europene până la cota de 15% sunt două merite pe care nimeni nu le poate contesta şi aceste merite aparţin guvernului USL. Indiferent de simpatiile politice trebuie să încercăm ca într-un an să creştem cât alţii în şapte în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene.

Doamna Trăilă cunoaşte în mod cert faptul că limita pentru achiziţia directă a crescut de 4 ori. Această limită se plasa la cota de 5000 de euro în 2006. Realitatea a dictat nevoia creşterii acestei cote până la 10.000 în 2007 şi până la 15.000 de euro în 2011. Întrebarea care se impune este, de ce a fost în regulă să crească această cotă la 15.000 de euro pe vremea guvernării PDL şi acum când USL este la putere această creştere trădează fraudarea banilor publici.

În opinia noastră subiectul este tratat pur politic de către PDL şi Cristina Trăilă. Se înţelege nevoie de a fi împotriva puterii dar preţul acestei opoziţii nefundamentate este posibil să fie mare pentru România.

Dacă legea achiziţiilor publice este contestată şi PDL a anunţat deja că va sesiza Comisia Europeană pe această temă, este posibil ca rata noastră de creştere, exponenţială a absorbţiei fondurilor europene să fie încetinită.

Poate acesta este obiectivul Cristinei Trăilă, dar trebuie totuşi să ne gândim că o persoană care din poziţia pe care a ocupat-o timp de 4 ani a contribuit decisiv la pierderea multor miliarde de euro care ar fi putut să ajungă în economia noastră ar trebui să dea dovadă de responsabilitate faţă de declaraţiile pe care le face şi să aibă şi proprietatea cuvintelor pe care le foloseşte. Dincolo de interesele politice pe care oricine le observă, la mijloc sunt interesele tuturor românilor care ar putea beneficia în acest an de mult mai mulţi bani europeni datorită modificărilor făcute la legea achiziţiilor publice.