Cazul Berbeceanu pune la îndoială infailibilitatea procurorilor

Cazul Berberceanu cunoaşte astfel o răsturnare de situaţie, după ce în urmă cu mai multe luni atât presa din judeţ cât şi cea centrală semnalau o serie de neconcordanţe în ceea ce priveşte acuzaţiile care i se aduceau comisarului. Acum, s-a dovedit indirect că dezvăluirile pe care Traian Berbeceanu le făcea cu câteva zile înainte să fie arestat au fost reale şi că, în realitate, am asistat la o luptă internă prin care elemente corupte din Poliţie şi Parchete au încercat eliminarea unui om al legii care le ridica probleme.

De la bun început acuzaţiile conţinute în rechizitoriul elaborat de procurorul Mureşan păreau ciudate, din moment ce asupra lui Berbeceanu nu planaseră anterior niciun fel de suspiciuni. Totuşi, era vorba despre un un angajat de excepție al IGPR, decorat chiar în anul 2007 cu titlul de ”polițistul anului” pentru reușitele înregistrate în combaterea infracționalității organizate. Ca urmare, anunțul că acesta este cercetat de către procurorii DIICOT, fiind suspectat de sprijinirea unui grup infracţional care ar fi făcut evaziune fiscală, s-a răsfrânt nu doar asupra sa, ci şi a întregii echipe pe care a format-o la Alba Iulia. Dincolo însă de detaliile concrete ale cazului sau despre efectele locale ale reţinerilor de miercuri, arestarea celor trei oameni ai legii poate avea o semnificaţie mult mai mare în ceea ce priveşte atitudinea pe care o are societatea românească faţă de justiţia din ţara noastră.

Unul din argumentele pe care aşa-zişi apărători ai statului de drept îl tot invocă este acela că, pentru a funcţiona eficient, organele de anchetă penală trebuie să fie independente şi protejate de intervenţiile ce pot afecta buna instrumentare a cazurilor. Astfel, implicaţia directă ar fi aceea că încrederea în activitatea procurorilor nu trebuie pusă la îndoială, din moment ce o astfel de opinie ar pune sub semnul întrebării buna funcţionare a justiţiei din România.

Dincolo de detaliile specifice ale situaţiei de la Alba, cazul Berbeceanu demonstrează că această perspectivă în legătură cu activitatea procurorilor poate reprezenta o greşeală în spatele căreia se poate ascunde corupţia existentă în sistem. În final, fostul şef BCCO Alba a avut dreptate în scrisoarea publică pe care a scris-o înainte de arestare. Dacă opinia publică ar fi avut încredere în rechizitoriul procurorului Mureşan, atunci probabil că Traian Berbeceanu ar fi şi acum în închisoare, aşteptând o decizie a instanţei capabilă să pună capăt eforturilor sale de a schimba din interior sistemul. În schimb, procurorii şi poliţişti corupţi care i-au făcut probleme ar fi fost în continuare liberi să îşi desfăşoare activitatea infracţională. Astfel ne putem întreba câţi astfel de oameni ai legii încă există în sistem şi, din acest punct de vedere, pot fi şantajaţi în favoarea unuia sau a altuia.

Într-o societate normală, procurorii nu trebuie să reprezinte o castă privilegiată. În fond, calitatea de arbitru pe care Justiţia trebuie să o joace în raport cu celelalte elemente din societate şi cu celelalte puteri din fruntea statului nu poate fi exercitată decât în măsura în care şi ea este, în ultimă instanţă, responsabilă în faţa cetăţenilor.