Curtea Constituţională a decis că articolul 145 din Codul de Procedură Penală este neconstituţional, în măsura în care nu permite persoanelor care nu au calitatea de inculpat, dar sunt vizate în timpul urmăririi penale de măsuri tehnice de supraveghere (interceptări ale comunicaţiilor, filaje, etc.), să conteste în instanţă legalitatea acestor măsuri dispuse de procurori.
Articolul de lege prevede că procurorii sunt obligaţi să informeze în scris persoanele care fac obiectul unui mandat de supraveghere tehnică, în cel mult 10 zile după încetarea supravegherii. Persoanele respective au dreptul să ia la cunoştinţă de conţinutul proceselor verbale ale supravegherilor tehnice, iar procurorii sunt obligaţi să asigure ascultarea convorbirilor, a comunicărilor sau vizualizarea imaginilor rezultate din supravegherea tehnică care i-a avut ca subiect. Procurorii pot amâna, motivat, această informare a subiecţilor, în caz că ancheta ar fi periclitată, ar fi puse în pericol anumite persoane sau ar pune în dificultate supravegherea tehnică a altor persoane din dosar.
Curtea Constituţională a admis această excepţie de neconstituţionalitate cu majoritate de voturi şi „a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art.145 din Codul de procedură penală, care nu permite contestarea legalităţii măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituţională”.
Judecătorii CCR au constatat că supravegherea tehnică poate fi dispusă de procurori asupra oricărei persoane, indiferent de calitatea pe care aceasta o are într-un dosar penal, fiind suficientă deschiderea urmăririi penale in rem (asupra faptelor).
„Totodată, Curtea a constatat că, în cadrul procesului penal, posibilitatea contestării legalităţii măsurii supravegherii tehnice este circumstanţiată de legiuitor numai în ceea ce priveşte persoana inculpatului, în cadrul procedurii de cameră preliminară, după trimiterea în judecată, precum şi în cadrul procedurii de cameră preliminară atunci când se soluţionează plângerea împotriva soluţiei de clasare, dacă în cauză a fost pusă în mişcare acţiunea penală”, arată CCR.
Curtea arată că metodele speciale de supraveghere reprezintă „intruziuni/ingerinţe în viaţa privată a persoanelor”. „Plecând de la aceste premise, Curtea a constatat că în materia măsurilor de supraveghere tehnică, ce constituie o ingerinţă în viaţa privată a persoanelor supuse acestor măsuri, trebuie să existe un control a posteriori dispunerii acestora, pe care persoana în cauză să îl poată accesa în scopul verificării îndeplinirii condiţiilor şi, implicit, al legalităţii măsurii respective. Existenţa unui control a posteriori ce are în vedere aceste aspecte se constituie într-o garanţie a dreptului la viaţă privată, care conturează şi, în final, pe lângă celelalte elemente necesare şi recunoscute la nivel constituţional şi convenţional, determină existenţa proporţionalităţii între măsura dispusă şi scopul urmărit de aceasta, precum şi necesitatea acesteia într-o societate democratică”, arată CCR.
„Curtea a constatat că reglementarea actuală a modalităţii de contestare a legalităţii măsurii supravegherii tehnice determină excluderea celorlalte persoane altele decât inculpatul, care nu au nicio calitate în dosarul penal sau au calitatea de suspect, de la posibilitatea accederii la o instanţă de judecată care să poată analiza acest aspect, ceea ce se constituie într-o încălcare a prevederilor art.26 şi art.53 din Constituţie, precum şi a celor ale art.8 şi art.13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”, mai explică judecătorii CCR.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-un dosar de la secţia penală a ÎCCJ.
NOOBZ.ro