Ce a urmărit Băsescu cu ieșirea de la Cotroceni

Totuși, decizia șefului statului de a interfera cu actul de guvernare este una previzibilă, o reluare a atitudinii pe care Traian Băsescu o avea față de Guvernul PDL, dar de această dată există o diferență majoră – premierul Victor Ponta nu este Emil Boc.

Traian Băsescu este un om politic nostalgic față de perioada în care a deținut cu adevărat puterea în România. Perioada sa de glorie a fost atunci când funcționa tandemul Băsescu – Boc, iar toate problemele de guvernare și deciziile executive importante trebuiau să fie analizate și aprobate de “mâna forte” de la Cotroceni.

Motivul pentru care președintele a dorit întotdeauna să fie decidentul din vârful piramidei politice este legat în primul rând de nevoia aproape disperată de a deține controlul și refuzul de a împărți meritele unor rezultate bune pentru România. Totuși, este adevărat că Traian Băsescu nu s-a sfiit să-și asume o serie de anunțuri care i-au distrus imaginea publică și decimat scorul electoral al partidului care l-a susținut în alegerile prezidențiale – PDL.

Ieșirile publice ale președintelui Băsescu, prin care a anunțat tăierile de salarii și pensii, iar apoi majorarea TVA, vor rămâne mereu în conștiința publică drept una dintre cele mai dure lovituri pe care le-au primit cetățenii României în istoria postdecembristă.

Această serie de evenimente din 2010 a avut un rol clarificator pentru relația dintre Traian Băsescu și prim-ministrul de la acea dată, Emil Boc. Au existat atunci numeroase critici privind “supunerea necondiționată” pe care a demonstrat-o fostul președinte al PDL față de șeful de la Cotroceni și lipsa de capacitate de conducere pe care a arătat-o Emil Boc cât timp a ocupat funcția de lider al Executivului.

Totuși, dincolo de imaginea publică care a condus la destabilizarea coaliției de guvernare democrat-liberale și scorul electoral dezastruos înregistrat de PDL la alegerile locale și parlamentare din 2012, o altă consecință a intervenției forțate a președintelui Traian Băsescu în actul de guvernare a fost chiar suspendarea acestuia.

Conform deciziilor luate de Parlament și de Curtea Constituțională, actualul președinte s-a făcut vinovat de faptul că nu și-a exercitat rolul de mediator între forțele politice din stat, fiind acuzat și de intervenție în deciziile Guvernului.

Acest tip de abordare a “președintelui judecător” a marcat ambele mandate prezidențiale și a fost unul dintre principalele motive pentru care s-a impus demararea procedurii de revizuire a Constituției de către USL. Dar, odată cu decizia CCR privind cvorumul necesar pentru validarea referendumului pentru modificarea Constituției, nivelul acestuia rămânând la 50%, Traian Băsescu a descoperit că poate profita de blocajul instituțional în care se află unele dintre proiectele majore ale USL și poate renunța la rolul pe care și l-a asumat  prin acordul de coabitare.

Documentul, semnat de Traian Băsescu și de Victor Ponta, a avut rolul de a media relația dintre Președinție și Guvern, dintre președinte și prim-ministru. Dar prin tendințele pe care le-a manifestat recent Traian Băsescu, este evident că a avut loc o modificare a strategiei de comunicare și de raportare față de Guvern.

Deși este blocat de lipsa de influență asupra premierului, președintele dorește să revină la fostele obiceiuri, când șeful Cabinetului era Emil Boc. Iar pentru a pune presiune în acest sens, Traian Băsescu a decis să iasă din coabitare și să intre în mod abuziv pe teritoriul prim-ministrului, comentând teme de guvernare care nu se află în jurisdicția prezidențială.

Este interesant de observat că majoritatea atacurilor pe care Traian Băsescu le lansează împotriva actului de guvernare sunt sincronizate cu momentele în care Victor Ponta efectuează vizite oficiale în străinătate. De asemenea, mesajele președintelui sunt construite mai ales în jurul unor teme controversate de politică internă, având rolul de a combate sau acoperi mediatic informațiile despre rezultatele pozitive pe care le înregistrează premierul. Această tactică a putut fi observată atât în cazul vizitei din China, cât și în cazul vizitei recente în Spania.

Alături de informațiile despre atragerea de investitori și despre crearea de locuri de muncă prin colaborarea dintre statul român și companiile străine, au existat recent o serie de semnale îmbucurătoare privind previziunile de creștere economică pentru țara noastră. Așadar, Traian Băsescu a realizat că se impune o nouă ieșire publică.

Încercarea președintelui de a redirecționa atenția publică spre numirea noului ministru al Transporturilor și privatizarea CFR Marfă este un gest previzibil, de contrare a beneficiilor vizitelor externe și a rezultatelor economice pozitive. De asemenea, Traian Băsescu dorește să pună presiune pe mișcările sociale pentru a încerca stimularea de proteste – aceasta este principala cheie a declarațiilor sale despre privatizări.

Actualul președinte dorește să genereze haos, pentru a găsi modalități de a-și reafirma atributele de putere și pentru a destructura activitatea Guvernului. Într-o bună măsură, putem considera că, în stilul său caracteristic, Traian Băsescu dorește să destabilizeze și să distrugă măsurile constructive ale USL, sperând că astfel va fi generată o criză politică.

Șansele ca această nouă strategie agresivă să funcționeze în favoarea lui Traian Băsescu sunt totuși mici. Nici direcția veche pe care acesta și-a asumat-o, de a miza pe prăbușirea Guvernului USL datorită neînțelegerilor sau lipsei de rezultate nu a dat roade. Dimpotrivă, tendința președintelui de a intra în chestiuni guvernamentale, care în mod normal nu ar trebui să-l privească, este singura soluție politică pe care o are la îndemână pentru a nu fi copleșit.

Traian Băsescu lansează atacuri, după cum se poate observa din ieșirile sale publice, spre zonele în care guvernul este cel mai eficient – diplomație, planul de investiții și locuri de muncă, creșterea absorbției fondurilor europene și zona privatizărilor. Din păcate pentru el, preferința sa manifestă pentru distrugere nu împlinește așteptările pe care le au cetățenii români, care își doresc să observe o revenire a României, atât pe plan intern, cât și pe plan extern.

Astfel, președintele este văzut ca factor perturbator, negativ, un politician care încearcă să se folosească de orice controversă pentru a lovi în competitorii săi politici. Dar eficiența acestei strategii este pusă cu siguranță sub semnul îndoielii, atât timp cât românii nu uită că Traian Băsescu a lucrat întotdeauna doar pentru propriile ambiții și interese, niciodată pentru cele ale României. Iar dovada este stagnarea pe care am resimțit-o în cei opt ani cu “președintele jucător” pe “tronul” de la Cotroceni.