Ce aduce nou acordul cu FMI

După mai multe runde de discuţii care au culiminat cu vizita şefei FMI Christine Lagarde la Bucureşti, România a bifat încheierea unei noi înţelegeri de tip preventiv cu Fondul. Pentru prima dată în istoria recentă a relației cu FMI, România a pornit în aceste negocieri de pe o poziție convenabilă, în condițiile în care, de această dată, și Fondul avea nevoie de încheierea unui nou acord, nu doar România. Aflat într-o serioasă criză de credibilitate ca urmare a faptului că paradigma austerității extreme pe care a mizat în contextul crizei economice mondiale s-a dovedit a fi una ineficientă, Fondul avea tot interesul să se asocieze cu exemplul de succes al României. Ca urmare, FMI dorea cel puțin la fel de mult ca România parafarea unui nou acord de tip stand-by. Fiindcă o asemenea înțelegere permite FMI să joace un rol semnificativ în continuarea evoluțiilor pozitive prognozate pentru economia românească şi să puncteze la capitolul strategii şi reţete de succes.

În 2013, reprezentanţii Fondului prognozau iniţial pentru România o creştere economică de 1,6%, corectată ulterior la 1,9% şi ultima dată la 2%. Pentru 2014, FMI estima o creştere economică în cazul României de 2%, revizuită ulterior, în interval de numai o lună de zile, la 2,25%, ceea ce arată încrederea de care beneficiază ţara noastră în relaţia cu Fondul. Confirmarea creşterii economice deschide oportunităţi multiple pentru România, care se vor regăsi inclusiv în nivelul de trai al cetăţenilor. Spre exemplu, sunt create premisele pentru o relaxare a creditării, atât pentru IMM-uri, cât şi pentru persoanele fizice, dinamică ce va favoriza repornirea economică pe baze solide, după ce guvernările PDL au aplicat măsuri de austeritate care au sufocat mediul economic şi au indus disponibilizări şi închideri de firme.

Dinamica relaţiei pozitive dintre FMI şi Guvernul României este fundamentată pe schimbarea evidentă de abordare a dezvoltării economice a României, care s-a produs după preluarea guvernării de către USL. Guvernul Ponta a reușit să stabilizeze macroeconomic România și să stimuleze o creștere economică consolidată, înlocuind măsurile de austeritate cu politici care să crească eficiența guvernanței fiscale și să reașeze sistemul de gestiune al banilor publici pe alte coordonate.

Totodată, cabinetul a aplicat măsuri eficiente de sprijinire a agenților economici, a reușit să îndrepte o parte din neregulile care afectau sistemul de accesare a banilor europeni și, printr-o politică externă deosebit de activă, a scos România din izolare. Ca urmare, România a reușit să obțină a treia creștere economică din Europa după țările baltice și să înregistreze o balanță pozitivă a soldului comercial, pentru prima dată din anii ’90. De asemenea, în ultimul an a fost aproape triplată rata de absorbție a fondurilor europene și s-a obținut deblocarea majorității programelor operaționale sectoriale care fuseseră blocate de către Comisia Europeană ca urmare a neregulilor din perioada 2009-2011. Datoria guvernamentală a ţării noastre este a patra cea mai mică la nivelul statelor Uniunii Europene.

O altă miză importantă a negocierilor purtate cu FMI a vizat Planul Naţional de Investiţii asumat de Cabinetul Ponta pentru o serie de măsuri de stimulare și susținere a investițiilor în domeniile în care România are un potențial de creștere. Ca urmare, obligațiile asumate prin noul acord stand-by cu FMI sunt corelate cu Planul Național de Investiții prezentat de către Executiv.

Finalizarea noului acord cu FMI este totodată o garanţie pentru România, în sensul în care reprezentanții FMI, BM și CE apreciază stabilitatea economică a României și susțin ţara noastră în consolidarea economiei. În plan economic, în contextul în care investitorii adoptă o politică mult mai prudenţială în ceea ce priveşte dezvoltarea propriilor afaceri, acordul cu FMI înseamnă un câştig substanţial. Astfel, România prezintă acum, pe lângă politicile economice guvernamentale care şi-au dovedit succesul, şi garanţii din partea celor mai importante instituţii finanicare internaţionale.

Trebuie punctat că noul acord cu FMI reflectă reconsiderarea poziţiei pe care FMI o aborda în mod tradiţional în negocierile cu statele care solicitau împrumuturi din partea Fondului. Negocierile purtate de reprezentanţii FMI şi statul român reflectă filosofia încheierii unui parteneriat, spre deosebire de abordările din anii anteriori când Fondul părea organismul inflexibil şi nedeschis niciunei concesii, iar acordurile cu FMI păreau adevărate dictate.

Noua înţelegere cu FMI aduce încă o noutate, pentru România. Astfel, Guvernul Ponta a obţinut acceptul Fondului de a nu mai privatiza nicio companie cu capital majoritar de stat. Prin urmare, statul va putea ceda pachete de acţiuni la companiile pe care le deţine, dar fără a ceda capitalul majoritar. Este o nouă probă a încrederii de care ţara noastră beneficiază în relaţia cu Fondul Monetar, fiindcă permite guvernului să identifice soluţii alternative pentru a gestiona activitatea companiilor din portofoliul său.

Nu în ultimul rând, trebuie spus că acordul cu FMI presupune accesarea directă a banilor, ci asigură României opţiunea de a obţine tranşele de împrumut, doar dacă va avea nevoie. Cert este că existenţa unui astfel de acord elimină riscul ca România să fie surprinsă nepregătită în cazul unui regres economic la nivel european care ar afecta în mod implict şi ţara noastră.