Ce aleg românii între locuri de muncă și sărăcie boemă?

De câteva seri, Piața Universității este luată cu asalt de opozanții proiectului dezvoltat de către RMGC la Roșia Montană.

Desigur, este dreptul lor să se exprime liber, fie chiar și prin proteste de stradă. Și trebuie remarcat că sunt lăsați să o facă. Spre deosebire de iarna anului 2012, când guvernul tot mai șubred al lui Emil Boc și președintele Traian Băsescu răspundeau cu bastoane protestelor unei populați adusă în pragul disperării de măsurile de austeritate, de această dată nimeni nu a cerut jandarmilor să intervină în Piață, cu toate că, în entuziasmul lor, manifestanții au blocat în mod repetat traficul.

Lăsând însă la o parte vehemența manifestanților, ecologiști convinși, sau doar de ocazie, subiectul protestului lor merită tratat cu seriozitate și analizat cu obiectivitate.

Conform datelor disponibile până în prezent, zăcământul de la Roșia Montană este unul extrem de substanțial. Cu toate acestea, exploatarea sa ridică serioase probleme tehnologice, pe care RMGC își propune să le depășească prin utilizarea cianurării.

Soluția tehnologică pe care se bazează proiectul celor de la RMGC a fost, pe parcursul celor 13 ani scurși de la demararea formalităților pentru deschiderea exploatării, îndelung criticată de către ONG-urile care activează pe zona ecologistă, pe considerentul că ea ar prezenta riscuri de mediu mult prea mari. Totuși, trebuie ținut seama de faptul că în ultimii ani s-au făcut progrese substanțiale din punct de vedere tehnologic, iar riscurile sunt astăzi mult mai reduse decât acum 13 ani. În acest sens trebuie ținut cont inclusiv de faptul că, în urma negocierilor purtate cu compania canadiană, guvernul condus de Victor Ponta a obținut acordul RMGC pentru garanții de mediu mult îmbunătățite.

Apoi, nu trebuie uitat un aspect foarte important. Roșia Montană nu este în niciun caz raiul pe pământ, așa cum încearcă să ne convingă unii dintre activiștii care protestează împotriva proiectului. Zăcămintele de aur existente acolo au fost încă de pe vremea romanilor exploatate intensiv, iar această exploatare a lăsat urme adânci, vizibile atât la nivelul reliefului, cât și al infrastructurii economice, concentrată exclusiv pe minerit.

Ca urmare, pentru locuitorii de la Roșia Montană nu există alternativă la minerit, iar proiectul dezvoltat de RMGC le-ar asigura o pâine pe care altfel nu au cum să o câștige.  Pentru ei, faptul că RMGC se obligă prin acordul cu statul român să creeze şi să menţină un număr mediu de 2.300 locuri de muncă directe în timpul construcţiei exploatării miniere şi o medie de 900 locuri de muncă directe în timpul fazei de operare este diferența dintre sărăcie lucie și un trai decent. Și aceasta cu atât mai mult cu cât, guvernul a negociat cu Gabriel Resources ca forţă de muncă să fie selectată dintre români.

Dar proiectul dezvoltat de RMGC ar aduce beneficii importante nu numai zonei în care urmează să fie deschisă exploatarea minieră, ci și întregii Românii.  Prin acordul la care a ajuns cu compania canadiană, cabinetul condus de Victor Ponta a obținut ceea ce guvernările anterioare nu au știut sau nu au vrut să obțină. Adică să creeze premise serioase pentru ca avantajele economice obținute de către statul român de pe urma exploatării să fie maximale.

Astfel, din acordul încheiat reiese că  78% din beneficiile proiectului de la Roșia Montană vor fi ale statului român. Roşia Montană va genera pentru statul român venituri de aproximativ 2,3 miliarde dolari şi un efect direct în economia României de circa 2,9 miliarde dolari, la un preţ de referinţă de 1.200 dolari/uncie. Mai mult, totalul beneficiilor economice directe ale proiectului pentru România sunt estimate la peste 5,2 miliarde dolari, conform proiectului de Acord privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argintifere din acel perimetru. Iar la cele 5,2 miliarde de dolari pe care exploatarea de la Roșia Montană le-ar aduce ca beneficii directe, trebuie adăugate și beneficiile indirecte. Desigur, valoarea efectivă a acestora este mult mai greu de cuantificat, dar ele ar putea adăuga în vistieria statului, după unele analize, alte câteva miliarde de dolari, mai ales că, prin acordul încheiat cu RMGC, canadienii se obligă să lucreze la exploatarea minieră doar cu companii românești.

Pentru o țară precum România, aceste sume sunt prea mari pentru a ne permite să tratăm cu superficialitate perspectiva deschiderii proiectului minier de la Roșia Montană. Vorbim despre miliarde de dolari care ar putea finanța construcția și realibilitarea a mii de școli și grădinițe, sau care ar putea fi folosite pentru investițiile atât de necesare în dezvoltarea infrastructurii, pentru a nu exagera cu exemplele.

Ca urmare, România avea nevoie să analizeze la modul cât mai serios oportunitățile și dezavantajele presupuse de acest proiect. Din acest punct de vedere, inițiativa cabinetului care a trimis spre dezbatere acordul cu RMGC sub forma unui proiect legislativ este absolut corectă și legitimă.

Mai mult, prin intermediul ei, manifestanții tot mai răsfirați din Piața Universității vor avea prilejul să își facă mai bine auzit punctul de vedere, care altminteri risca să se piardă sub presiunea unei majorități tăcute dar infinit mai numeroase, ce este în favoarea proiectului. Astfel, un recent sondaj realizat de Sociopol arată că 68% dintre români cred că autoritățile trebuie să promoveze acest proiect, in timp ce doar 32% au răspuns că ar trebui sa se opună proiectului.

În ce măsură ponderea dintre cei care se opun proiectului și cei care îl susțin se va schimba în perioada următoare, rămâne de văzut. Cert este însă că dezbaterile parlamentare pe marginea proiectului legislativ inițiat de către guvern vor crea prosibilitatea românilor de a se informa corect și complet pe marginea beneficiilor și dezavantajelor pe care exploatarea de la Roșia Montană le presupune și de a alege între locuri de muncă și sărăcie boemă.