Ce crede Crin Antonescu despre patriotismul românesc

'Tinerii de astăzi constat că descoperă, încet , încet acest sentiment în mod natural. Sunt încurajat să sper acest lucru şi pentru că anul trecut la Ziua Naţională am văzut foarte mulţi tineri veniţi ca la o petrecere, nu erau aduşi de nimeni, se bucurau sincer, umblau cu tricolorul în mână. Cred că acesta este un fapt absolut natural ce mă îndreptăţeşte să cred şi să fiu optimist în legătură cu renaşterea patriotismului românesc. Sunt sigur că de Ziua Naţională acest aspect va fi vizibil într-o măsură şi mai mare', a declarat liderul PNL, citat de Agerpres.

Potrivit preşedintelui Senatului, ,,nu trebuie să-ţi spui că eşti buricul lumii ori să-ţi închipui că toţi cei care nu sunt români sunt defecţi, dar a gândi şi a iubi propria ta identitate naţională este un lucru absolut normal, chiar necesar'.

,,Chiar dacă spun o banalitate nu avem cum vorbi altfel despre sentimente simple, fireşti, aşa cum este şi patriotismul. Indiferent de biografia noastră care poate fi mai mult ori mai puţin fericită avem cu toţii părinţi, bunici şi avem nişte sentimente faţă de ei, aşa cum sunt ei. Nu sunt toţi străluciţi, nu sunt toţi bogaţi, frumoşi, preţuiţi. Sunt de cele mai multe ori oameni simpli, dar sunt singurii părinţi ori bunici pe care îi avem. Şi, ca urmare, avem un anumit sentiment faţă de acest fapt. Cam aşa este şi cu patriotismul. Necesar şi nu poate fi impus. În diferite regimuri el a încercat să fie impus artificial, fapt ce a dus la anumite reţineri, aşa cum s-au petrecut lucrurile după comunism, fapt ce a dus la o degradare a noţiunii', a afirmat Crin Antonescu.

El a arătat că patriotismul este necesar pentru că ţine de identitatea naţională şi ar fi de dorit să fie o stare de spirit permanentă,, dar ,,nu trebuie să degenereze într-un naţionalism exclusivist'.

,,Nu există pe lumea asta ţară serioasă, naţiune recunoscută care să nu aibă la bază sentimentul de patriotism. Pot să susţin acest lucru invocând diferite experienţe pe care le-am avut foarte recent în Polonia sau în Elveţia, două ţări cu totul diferite. Una, Polonia, perfect omogenă din punct de vedere etnic, religios şi având o istorie dramatică, cealaltă, Elveţia, cu oameni care vorbesc trei limbi ale altor trei mari naţiuni. Să vorbeşti italiană, germană ori franceză şi totuşi, să fii patriot elveţian pare ciudat, dar este un fapt aproape fără excepţie în Ţara Cantoanelor', a mai spus Antonescu.