Ce diversiuni se mai pregătesc pentru resurecţia Pieţei?

Obiectiv, "vocea străzii" nu a schimbat aproape nimic, proiectul de lege intrând aşa cum era planificat în dezbaterea unei comisii parlamentare speciale, în timp ce majoritatea tăcută a românilor continuă să sprijine exploatarea aurului din Apuseni. Singura realiniere importantă a fost decizia populistă luată de Crin Antonescu ca PNL-ul să voteze împotriva legii, în speranţa că astfel va câştiga câteva voturi din partea tinerilor.

Pe zi ce trece, devine din ce în ce mai evident că manifestaţiile îşi pierd relevanţa pentru societatea românească, fiind reduse la stadiul de zgomot de fond. Mai mult, pentru cei care se duc la proteste este evident că vitalitatea manifestaţiilor s-a pierdut deja, iar lucrurile merg acum în virtutea inerţiei, susţinute de un grup de protestatari de serviciu.

În acest context, pseudo-organizatorii din Piaţă, mai ales cei proveniţi din rândurile ONG-urilor care au fost prezenţi acolo din prima zi, încercă să creeze o mai mare varietate a acţiunilor de protest, mai ales la sfârşitul de săptămână. Lanţul uman din jurul Palatului Parlamentului a reprezentat unul dintre aceste momente, la fel ca şi marşul din weekend-ul trecut. Aceste acţiuni au rolul de a angrena noi participanţi în proteste, tactică care până acum nu a avut prea mare succes dacă ne uităm la scăderea numărului manifestanţilor. De aici apare şi întrebarea ce vor încerca să facă în continuare participanţii pentru a menţine în viaţă mişcarea.

Este posibil să asistăm, dacă luăm în considerare că între timp au apărut printre protestatari tot mai multe elemente radicale, ca ceea ce se întâmplă acum în Piaţă să degenereze în următoarea perioadă. Se poate ajunge astfel la ciocniri cu forţele de ordine, sau la ocuparea concomitentă a mai multor pieţe din centrul capitalei. Toate aceste evenimente nu ar face decât să decredibilizeze şi mai puternic ceea ce se întâmplă acum în Bucureşti şi în ţară.

Când analizăm ce se întâmplă acum, trebuie să avem în vedere şi existenţa în rândul manifestanţilor a extremiștilor. Aceştia din urmă nu sunt interesaţi punctual de situaţia de la Roşia Montană, ei mergând pe o direcţie mult mai revoluţionară. Miza lor este aceea de a schimba întreg sistemul politico-economico-social, inclusiv prin violenţă, dacă trebuie. Alimentaţi de postările din on-line ale anumitor lideri de opinie din rândul generaţiei tinere, protestatarii sunt cei mai pasibili să recurgă la violenţe. Faptul că, încet-încet, ei rămân singurii care mai au o miză reală în timp ce protestatarii moderaţi au plecat nu va face decât să înrăutăţească escaladarea violenţei, mai ales dacă extremiştii îşi vor pune în practică ameninţările din mediul on-line.