Ce efecte poate avea respingerea proiectului Roşia Montană asupra investitorilor

Proiectul Roşia Montană a creat un imens spirit ecologist în România, care până mai ieri îl întâlneam doar în cărțile de științe politice. Gunoaiele ne invadează peste tot, poluarea este la ea acasă, dar românii se preocupă întâi de toate de problema cianurii de la Roşia Montană!!! Ipocrizia a fost ridicată la cote maxime de nişte indivizi care azi se cred ecologişti, mâine feminişti, după aceea de o viziune neo - ce vor ei, şi tot aşa.

Naşterea societăţii civile în România este de bun augur, însă, această societate civilă trebuie să aibă şi o logică nu să apară doar când niște interese trebuie să fie apărate și care să nu fie bazată pe nişte chestii „cool” care îţi permit să pari interesat de o problemă sau alta.

Valul creat de protestele din Piaţa Universităţii a demonstrat că Antonescu s-a contrazis şi când a zis că nu e feminist, ţinând cont că imediat după ce au ieşit peste 10 mii de oameni în stradă, a dat dovadă de laşitate şi a spus că proiectul trebuie respins. Mânat de dorinţa de a ajunge preşedinte cu orice chip, Antonescu ar călca şi pe cadavre, însă mai la îndemână i-au fost partenerii de guvernare pe care i-a lucrat pe la spate. Populismul şi oportunismul de care a dat dovadă Antonescu a pus atât Guvernul, cât şi puterea actuală într-o situaţie penibilă şi dificilă.

Consilierii lui Antonescu probabil au renunţat să se gândească la consecinţele proiectului Roşia Montană şi au acţionat în vederea creşterii capitalului electoral al „big boss”-ului de la PNL. Ieşirile necontrolate ale lui Antonescu nu au făcut decât să afecteze imaginea externă a României şi credibilitatea statului român în relaţia cu investitorii străini.

Mesajul dat de jocul politic al lui Antonescu şi al liberalilor este clar: în noi nu puteţi avea încredere, suntem o ţară care decide în funcţie de interesele politice de moment ale liderilor, care se lasă influențați de protestele de stradă. Toate acţiunile întreprinse de Guvernul Ponta de la preluarea mandatului de a demostra că suntem o ţară în care marile companii să vină să investească, având sprijin din partea guvernului pentru a-şi putea începe investiţiile, au fost periclitate de președintele liberalilor.

Antonescu spune răspicat că nu vrea să fie scos ţap ispăşitor. Însă, prejudiciul de imagine creat de el şi ai lui liberali este unul care nu poate fi refăcut foarte uşor. Marile companii vor sta şi se vor gândi de două ori înainte să investească în România pentru că, dacă va fi un proiect care să nemulţumească pe cineva, atunci va exista temerea că inconsecvenţa politicienilor români îşi va face din nou simţită prezenţa, iar proiectul lor va fi respins pe motiv că nu are susținere populară.

Nu suntem o ţară care să aibă o situație financiară care să ne permită să spunem nu investitorilor. Nu avem posibilitățile necesare să extragem singuri resursele. Avem nevoie de investitori care să ne ajute să ne dezvoltăm. De asemenea, resursele pe care le deţinem pot asigura finanţarea de care statul român are nevoie.

Pe lângă alungarea investitorilor străini, riscăm să plătim despăgubiri de aproximativ 2 miliarde de dolari. O sumă colosală pentru un stat precum România, care de fiecare dată se caută prin buzunare după bani pentru sănătate sau educaţie.

Respingerea proiectului Roşia Montană se dovedeşte a fi, în cele din urmă, o decizie greşită. Consecinţele sunt mult prea mari pentru fiecare dintre noi. Despăgubirile nu vor fi plătite de cei din stradă care, aşa cum spuneau destui analişti în aceste zile, sunt cu burţile pline şi cu cele mai noi gadgeturi. Fiecare contribuabil va trebui să cotizeze pentru ca statul român să îşi plătească datoriile.