Ce este boala celiacă și cum poate fi prevenită și tratată?
Boala celiacă este una dintre cele mai frecvente afecţiuni digestive cronice, afectând aproximativ 1% din populaţie, este sever subdiagnosticată, iar lipsa diagnosticului expune pacienţii la complicaţii, afirmă medicul gastroenterolog Daniel Vasile Balaban.
"Boala celiacă (intoleranţa autoimună la gluten) este o afecţiune cronică autoimună, care afectează în principal intestinul subţire şi care este declanşată de ingestia de gluten la persoane predispuse genetic. Cunoscută şi sub denumirea de enteropatie glutenică, adică o suferinţă a intestinului, boala celiacă este în prezent recunoscută drept o afecţiune sistemică, ce poate afecta şi alte sisteme şi organe. Acest caracter sistemic al bolii presupune că manifestările clinice pot fi foarte variate, de la tulburări digestive (balonare, diaree, dureri abdominale recurente) la probleme extra-digestive (tulburări neuropsihice, hematologice, osteo-articulare, endocrinologice)", a declarat, pentru Agerpres, dr. Daniel Vasile Balaban, în contextul marcării, pe 16 mai, a Zilei mondiale a intoleranţei la gluten.
Glutenul este un termen generic, care grupează proteinele din grâu, secară şi orz, cereale care sunt dăunătoare pacienţilor cu boala celiacă, iar consumul glutenului de către aceşti pacienţi declanşează o reacţie imunologică la nivelul intestinului subţire cu distrugerea mucoasei intestinale şi cu malabsorbţia consecutivă a nutrienţilor.
Riscul de a dezvolta boală celiacă este crescut la rudele de gradul I ale pacienţilor deja diagnosticaţi, precum şi la cei care au alte afecţiuni autoimune precum tiroidită autoimună sau diabet zaharat tip 1, susţine gastroenterologul.
"În trecut, boala celiacă era considerată o afecţiune a copilăriei, fiind prototip pentru malabsorbţie - prezentarea tipică era a unui copil cu diaree, distensie abdominală, eşec al creşterii sau chiar scădere ponderală. Ulterior, boala a fost recunoscută din ce în ce mai mult şi la adulţi, unde prezentarea este adesea fie cu manifestări digestive estompate, intermitente, fie cu manifestări extraintestinale - pacienţii adresându-se pentru aceste simptome în servicii de reumatologie, hematologie, endocrinologie, ginecologie sau alte specialităţi. Boala celiacă poate fi însă şi asimptomatică", spune medicul.
Diagnosticul de boală celiacă se stabileşte pe baza dozării unor anticorpi specifici din sânge (anticorpi anti-transglutaminază, anticorpi anti-endomisium) şi pe baza evaluării mucoasei intestinale prin endoscopie digestivă superioară cu biopsii multiple, mai precizează specialistul.
El spune că este foarte important ca testele diagnostice să fie efectuate atunci când pacientul este pe dietă ce conţine gluten, şi să nu adopte din proprie iniţiativă dieta fără gluten fără o evaluare medicală prealabilă.
"Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu alte afecţiuni care pot produce leziuni similare la nivelul intestinului subţire, precum şi cu alte afecţiuni induse de gluten, cum sunt alergia la grâu sau sensibilitatea la gluten non-celiacă", explică dr. Daniel Vasile Balaban.
Tratamentul în boala celiacă este unul nutriţional - dietă strictă fără gluten. "Excluderea glutenului din alimentaţie asigură, la majoritatea pacienţilor cu celiachie, vindecarea mucoasei intestinale şi evitarea complicaţiilor acestei afecţiuni; în cazuri foarte rare poate apărea boală celiacă refractară. Dieta fără gluten se menţine pe durata întregii vieţi", a punctat medicul specialist.
Pacienţii diagnosticaţi cu boală celiacă trebuie să meargă periodic la control conform recomandărilor medicului gastroenterolog.
Boala poate duce la complicaţii nutriţionale - anemie, osteopenie/osteoporoză, dar şi riscul de a dezvolta alte boli autoimune, precum şi o serie de malignităţi - limfom, cancer esofagian, cancer intestinal.