ATENŢIE ROMÂNI! NU mai faceţi asta la ÎNMORMÂNTĂRI! Obiceiul este PĂGÂN!
Ritualurile funerare la poporul roman transmit o serie de forme culturale arhaice dintre cele mai vechi si mai interesante din Europa, poate si din lume, care dovedesc vechimea si continuitatea unei populatii ce le practica.
În zona Olteniei se obisnuieste sa se aseze sub capataiul celui decedat de curand, pana este scos din casa si dus apoi sa fie inmormantat, un numar de pietricele de marimea alunelor, de regula 9 (de trei ori cate trei), numar cu semnificatie sacrala si in crestinism si in religii si mitologii pagane.
În alte locuri se asaza sub capataiul decedatului tot un numar de 9 pietricele, fara sa se urmareasca o culoare anumita a lor, insa sunt insotite cu o bucatica de marmura alba si cu sapunul folosit la scaldat. Tot acest material este pus intr-o pernita si depus apoi sub capataiul decedatului.
In alte comune si sate din jud. Mehedinti : Barda, Baraiac, Bratilov, Cracul Muntelui, Giurgeni, Izverna, Marasesti, Obarsia-Closani, Ponoare, Salistea Izvernei, Stanesti, Sipot, Titirlesti, Valea Ursului, sub capataiul decedatului se asaza doua pernite suprapuse. In prima pernita se pune iarba verde, simbol al nemuririi. In pernita a doua de deasupra se pun 9 muguri de copaci (3 de plop, 3 de salcie si 3 de fag). 9 pietricele, un pieptene, o oglinda si putina lana, amintind, desigur, de viata pastorala. Mugurii arborilor neroditori : plop, salcie, fag, au semnificatia actului ritual, ca mortul sa nu mai faca "roade", adica sa nu mai atraga dupa sine si alti membri din cadrul comunitatii sale.
Am constatat ca peste sicriul decedatului depus in mormant, adeseori, casnicii decedatului arunca mai intai un numar de pietricele si apoi cate o mana de pamant, ca si bani de metal. Pietricelele sunt astfel alese incat sa fie majoritatea albe. Am constatat aceasta practica in tinutul Zarand, com. Blajeni (1943-1946), in ; Craiova, la cimitirele Sineasca si Ungureni (1956-1973), si, foarte des acum, in Bucuresti la diferite cimitire, de obicei din partea celor veniti din Oltenia, scrie crestinortodox.ro.
In completarea informatiilor etnografice vin si informatiile obtinute in ultimul timp din sapaturile arheologice efectuate in Oltenia. In cimitirul neolitic de la Ostrovul Corbului s-au descoperit pietricele amestecate cu nisip asezate in vase speciale in morminte. In M 14 s-a gasit "o ceasca cu doua torti, neagra, cu amestec de nisip si pietricele, uneori mari, din lut compact", iar in M 15 s-a gasit o "strachina cenusie cu nuante castanii, mult nisip in pasta si pietricele marunte".
Citește și: Obicei mortuar. Nimeni nu ţi-a spus ce înseamnă de fapt sărutarea de pe urmă a mortului
Prof. Dumitru Berciu arata ca la Ocnita Cosota, jud. Valcea, din necropola cercetata, vechea Buridava dacica, datand cert de la inceputul sec. al II-lea i.Hr., s-au recuperat din continutul unei gropi, pe langa alte materiale, si "trei pietricele de rau arse". In mormintele cercetate s-au descoperit numeroase fragmente ceramice de factura Latene (lucrate cu mana sau cu roata), toate arse secundar, caracteristice culturilor Cotofeni, Glina si Verbicioara. Se precizeaza ca : "In cursul incinerarii probabil erau aruncate pe rug pietricele, bucati de mal si pamant , cu o anumita, semnificatie si ridicate pentru a fi depuse si in mormant. Va fi fost o practica rituala legata de anumite credinte care razbat pana in zilele noastre; rudele defunctului arunca o mana de pamant peste cosciug".
Constatarea este foarte importanta pentru problema urmarita de noi, in explicarea practicarii pana astazi in Oltenia a asezarii unui numar de pietricele sub capataiul defunctului sau aruncarea lor peste cosciug si in mormant.
O noua descoperire arheologica din 1969 de la Facai-Craiova, efectuata de Octavian V. Toropu si Onoriu N, Stoica, vine sa ne convinga de existenta neintrerupta a practicii funerare a pietricelelor in Oltenia, dovada a vietuirii permanente a populatiei autohtone care o pastreaza de la traco-geto-daci pana astazi.
La punctul "Cimitir" de la Facai s-au gasit doua oale de pamant, datate din secolele XIV-XV, tip borcan (fara manusa), la o adancime de 0,50 m, inalte de 0,16 m, la o distanta una de alta de 1,90 m, ingropate cu grija, fara ca vasele respective sa mai fi fost folosite inainte. Oalele erau acoperite cu cate o piatra de marime mijlocie. Piatra de pe gura unei oale era alba, iar cea de pe gura celeilalte era neagra. Pana la o adancime de circa 0,11 m, incepand de la gura, oalele contineau pamant. Sub pamant se aflau 24 de pietricele de rau. In prima oala, acoperita cu piatra alba, se aflau 16 pietricele albe, 7 galbui - maroniu si 1 neagra. Compozitia pietricelelor: 18 de silex, 2 din sisturi cristaline bogate in cuart, 4 din roci vulcanice, iar piatra de pe gura era din silex.
Citește și: Ce obiceiuri PĂGÂNE a acceptat Biserica Ortodoxă la înmormântările românilor
In prima oala, sub cele 24 de pietricele se aflau depuse 8 oscioare provenite de la doua membre posterioare ale unei broaste din specia Bufo, retezate cu grija spre extremitati. Oala a doua avea piatra de pe gura neagra si continea tot 24 de pietricele; 22 albe, una galbui - maronie si una neagra. Compozitia : 20 din silex, 4 din roci vulcanice, ca si cea de pe gura oalei. Dedesubtul acestora s-au gasit alte doua pietricele care difera ca roca de celelalte, provenind dintr-o roca friabila continand multa mica. Ele erau sparte, poate intentionat, dupa afirmatiile lui Octavian V. Toropu. Cele doua vase, cu continutul lor, au fost depuse de cei doi arheologi in Muzeul Olteniei din Craiova, unde se afla si in prezent. Cele doua vase, continand pietricele si provenind dintr-o necropola, dovedesc ca practica funerara a asezarii pietricelelor exista in trecut in Oltenia si in acest fel.
Care va fi fost scopul si intelesul acestei practici funerare in trecut este greu sa precizam. In prezent, substratul ei s-a pierdut, ramanand o simpla practica magica, explicata-cu formula, "asa trebuie facut, sa nu se faca mortul strigoi". Din fericire, avem doua informatii literare pastrate din antichitate, care ne duc la dezlegarea intelegerii acestei practici funerare.
Pliniu cel Batran (23-79 d.Hr.) ne spune urmatoarele : "Desertaciunea omeneasca, mestera sa se insele pe ea insesi, socoteste in felul tracilor, care pun in urna pietre de culori diferite, dupa cum o zi este buna sau rea, iar in ziua mortii le numara si astfel il judeca pe fiecare".
Acest obicei folosit de traci se pare. ca exista si la sciti, cum il aflam consemnat de Phylarchos (istoric din sec. III i.Hr.) : "scitii, inainte de a se culca, isi aduc tolba si, daca s-a intamplat ca au petrecut ziua aceea fara suparari , arunca in tolba o pietricica alba, iar daca au avut necazuri, una neagra. Cand cineva moare, i se ia tolba si i se numara pietricelele. Daca inlauntru gasesc mai multe pietricele albe, il socotesc fericit pe raposat. De aici proverbul celor care spun ca ziua buna ne vine din tolba. Si Menandru afirma ca in Leucodia ziua buna se numeste zi alba".
Informatiile celor doua documente literare din antichitate, coroborate si cu descoperirile arheologice din Oltenia amintite, se oglindesc clar in folosirea pietricelelor din ritualul funerar din Oltenia, si ele ne duc la lumea traco-dacilor.
Practica folosirii banilor la inmormantare, cu banul legat de degetul defunctului, cu cei pusi in cosciug, in morminte sau aruncati la opriri, la raspantii si in ape curgatoare este mostenita de poporul roman din lumea greco-romana si ea aminteste de oboiul lui Charon pentru imaginara trecere cu barca a sufletelor mortilor peste apa fluviului Acheron din infern. La Ocnita - Cosota (Buridava dacica) s-au descoperit monede in trei morminte, ceea ce dovedeste ca si dacii practicau depunerea monedei in mormant inainte de cucerirea romana, ca o influenta a romanitatii spre Carpati. Cum a aratat D. Protase, practica obolului lui Charon n-a apartinut geto-dacilor.
Folosirea pietricelelor, albe, negre sau intermediare, asezate sub capataiul defunctului, aruncate peste cosciug sau asezate in, oale speciale in mormant, este legata de viata defunctului traita de el cu "zile albe", zile "intermediare" sau "zile negre". Ele constituie pentru defunct, din partea celor ramasi in viata un fel de "certificat" de inmormantare, un mesaj, am zice, de calificare a vietii lui traite pe pamant pentru "Marea Trecere" in nemurire.
Ştirile orei
- Iisus a avut doi taţi şi s-a născut din mamă virgină, aceasta fiind fertilizată in vitro de către o fantomă?
- deţine recordul mondial pentru cea mai lungă perioadă de abstinenţă sexuală şi anume 33 de ani?
- exceptând faptul că era tâmplar, mai practica iluzionismul, medicina alternativă şi multe alte practici “magice”?
- inelele lui Saturn sunt de fapt prepuţul lui Iisus, fapt dovedit de teologul Leo Allatius?
- Biblia afirmă că Iisus era o forma de viaţă neconvenţională, fiind alcătuit din pâine integrală şi vin Chateau Cheval Rouge?
- îi iubeşte atât de mult pe americani încat a ţinut secret mântuirea sa (cu “s” mic) până în anul 1492?
- poate merge pe apă pe care o transformă în vin, pentru ca apoi, prin tranzitivitate, să poată merge şi pe vin?
- a reuşit să se supună sacrificiului suprem chiar dacă, fiind atotştiutor, cunoştea faptul că după trei zile va învia?
- a murit şi a înviat de peste 2000 de ori?
- este primul caz uman confirmat de înălţare/decolare?
- unul dintre hobby-urile sale este apariţia în visele schizofrenicilor?
- numele său real este Conchita Wurst?
Începând de astăzi, toţi credincioşii care vor ajunge în zona Dealului Mitropoliei din Bucureşti se vor putea închina la racla cu moaştele Sfântului Miel cu O Nară. Aducerea acesteia în România este rezultatul a patru luni de discuţii purtate între reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române şi călugării de la Muntele Athos. Aceştia consideră că efortul le va fi răsplătit pe măsură, mai ales din punct de vedere financiar.
“Mielul cu O Nară alină suferinţele din sufletele celor care cred în puterea sa vindecătoare. Fără sacrificiul suprem al acestuia, n-am fi ajuns să avem o credinţă bimilenară. Sau dacă am fi avut, aceasta n-ar fi fost desăvârşită. Rugămintea pe care o am faţă de credincioşi este ca aceştia să sărute cuviincios mielul şi să reţină faptul că mai întâi pielea trebuie dată înapoi.” a declarat purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Iulian Capsache.
Viaţa Sfântului Miel cu O Nară a fost una agitată, care s-a terminat într-un mod nefericit. El a fost prigonit de femei, care îl frecau până când i se făcea rău şi vomita. Spre sfârşitul vieţii, acesta a fost prins de câteva păgâne care l-au decalotat şi apoi l-au îngropat. În tradiţia populară se spune că Mielul Mântuitor a înviat într-a treia zi după fripturi şi s-a ridicat la ceruri, iar ortodocşii consideră că expresia “Credincioşi, să luaţi mielul !” este de bine.
Patriarhul Daniel promite că va continua să aducă în ţară rămăşiţe trupeşti ale câtorva sfinţi în perioada ce urmează: “Dacă se vor îmbulzi şi la următoarele sărbători, credincioşii vor avea câteva surprize foarte plăcute printre care se numără moaştele Ciocănitoarei Woody şi mantia Cuviosului Superman.”
- Ai luat agheasmă ?
- Eee, am luat p~~a.
- Şi eu, ca proasta, am luat agheasmă!
***
Măicuţele mergeau pe bicicletă prin curtea mănăstirii. Maica stareţă:
- Nu mai faceţi atâta gălăgie, fetelor, că vă pun şaua la loc!
***
Un fost elev, la reuniunea de 10 ani, se adresează profesorilor săi din liceu:
- Stimaţii mei profesori, mă tot frământă o întrebare: chiar atât de idiot eram, de mă tot lăsaţi corigent?
- Vaaai, se poate, părinte?
***
- De ce mai au creier ortonauţii?
- Pentru că gestul contează.
***
Merge o femeie la un popă:
- Părinte, spovedeşte-mă. I-am făcut l~~a lui bărbatu-mi-o.
- Femeie, spune de trei ori Tatăl Nostru şi apoi mergi la râu să te speli pe mâini!
Pleacă femeia să se spele după ce a spus Tatăl Nostru, apoi ajunge acasă.
Soţul: Unde ai fost Mărie?
- La râu, să mă spăl.
- Si cụ cine te-ai întâlnit acolo?
- Cụ preoteasa, făcea gargară.
***
- De ce merge Iisus pe apă?
- Orice rąhąt pluteşte.
***
- Care este numele real al lui Iisus?
- Conchita Wurst.
***
Un pedofil, după moarte, rătăcind pe la poarta Raiului, către Sfântul Petru:
- Îl caut pe pruncul Iisus. Este aici?
***
- De ce Iisus nu s-a născut în Epoca de Piatră?
- Pentru că nu existau cuie.
***
- Care este diferenţa dintre Iisus şi o icoană a lui Iisus?
- Pentru icoană ai nevoie de un singur cui.
***
- Care este deosebirea dintre o femeie şi o biserică?
- În biserică mai întâi intri şi tocmai apoi te rogi.
***
- De ce moare Iisus în fiecare an?
- De supărare, pentru că vede că ortonauţii sunt din ce în ce mai idioţi.
***
- Se poate ruga un ortonaut în patru labe?
- Evident că da: una de dimineaţă, două la prânz şi una seara.
► Atunci când Dumnezeu a spus “Să fie lumină!”, cita din Arsenie Boca.
► Se spune că Dumnezeu a făcut Pământul, Soarele, Luna, stelele, plantele, animalele şi omul. Pe Dumnezeu l-a făcut Arsenie Boca. De mai multe ori şi în poziţii diferite.
► Moise a primit Cele 10 Porunci de la Arsenie Boca.
► Când merge la culcare, Bau-Bau se uită în şifonier şi sub pat ca nu cumva Arsenie Boca să fie acolo.
► Arsenie Boca a scris un almanah gastronomic intitulat “Cartea de bukkake”, datorită faptului că iubea credincioşii exact ca sarea-n bukkake. În cųrând va fi editat un al doilea volum denumit “Bukkake tradiţionale”.
► Atunci când Iisus a înviat, a suferit un preinfarct în momentul în care a auzit că pe Pământ există unul mai tare ca el. Era vorba despre Arsenie Boca.
► Arsenie Boca a fost cel care a creat prima carte de colorat inspirată din mitologia ęvręíąscă. Aceasta este Biblia. În cųrând va fi lansată şi pe vinil în interpretarea părintelui Maricel Pedofileanul.
► Arsenie Boca ştie ce este lerul despre care cântă Ştefan Hruşcă.
► Arsenie Boca a inventat motorul Euro 666.
► Arsenie Boca n-a avut copii, dar el e adevăratul tată al lui Luke Skywalker.
► Arsenie Boca îl vede pe Omul Invizibil.
► Dacă tu ai 10 lei şi Arsenie Boca are 10 lei, Arsenie Boca are mai mulţi bani ca tine.
► Nu există lesbiene, ci doar femei care încă nu l-au cunoscut pe Arsenie Boca.
► Când Arsenie Boca s-a hotărât să fumeze, ţigările au început să se îmbolnăvească de cancer.
► Dacă Arsenie Boca ar fi purtat elice în loc de potcap, s-ar fi numit Arsenie Belişcopter.