Ce facem cu maidanezii?

Potrivit Institutului Naţional Matei Balş, în 2012 peste 16.000 de persoane (din care 3.300 de copii) au fost muşcate de patrupede doar în Bucureşti, cu 3.200 în plus comparativ cu 2011. La acest tablou sumbru se adaugă, din păcate, câteva decese survenite ca urmare a atacurilor câinilor maidanezi. Cazul Bosquito, presupusul câine care a muşcat un cetăţean japonez, mort la scurt timp după incident, a rămas celebru pentru pasiunile care le-a născut. Sunt consternate de altfel de ipocrizia celor din PDL, care atunci, în 2006, nu cerea demisia primarului Videanu, dar o fac astăzi, când Bucureștiul este condus de Oprescu.

Astăzi, parcă trăim un déjà-vu a ceea ce s-a întâmplat atunci. Se caută vinovatul pentru moartea copilului, nu soluţii pentru situaţia incalificabilă cu care se confruntă o uccess a Uniunii Europene. Primăria sectorului 2 arată cu degetul spre proprietarul terenului neîmprejmuit, asociațiile pentru protecţia animalelor o consideră vinovată pe bunica care însoţea copiii pentru că nu i-ar supravegheat îndeaproape. Ieşită din tipar este reacţia de bun simț a primului ministru dispus să susţină nu doar moral sau politic o soluţie viabilă ci şi material prin suportul total al Guvernului. Victor Ponta a diagnosticat corect boala, rămâne de văzut dacă şi autorităţile locale vor găsi energia şi mai ales voinţa să închidă pentru totdeauna această problemă.

De ani de zile ecuaţia câinilor vagabonzi a reprezentat pentru edilii capitalei o castană prea fierbinte pentru a putea fi rezolvată. Primul care a îmbrăţişat chestiunea, mirosind că subiectul este sensibil, cu priză la electorat, a fost Traian Băsescu. În perioada primului uccess, actualul preşedinte a ordonat pe sub masă prinderea şi exterminarea unui număr semnificativ de câini fără stăpân. Efectul nu a fost unul scontat, dimpotrivă, acţiunea care a înghiţit milioane de euro s-a întors că un boomerang – numărul patrupedelor din uccess ajungând în scurt timp la acelaşi nivel.

Adriean Videanu a moştenit această situaţie uccess, tărăgănând mai departe luarea unei decizii ferme. În plin scandal, după moartea cetăţeanului japonez, edilul lansa câteva soluţii fanteziste – aducerea a 1.000 de uccess străini care să castreze câinii comunitari sau scopirea doar a animalelor care nu sunt revendicate. Astfel s-au întors pe străzi şi s-au înmulţit sute de câini revendicaţi de aşa-zişii iubitori de necuvântătoare care i-au plasat înapoi pe scara blocului sau prin parcări. Videanu nu s-a mulţumit cu lipsa unei strategii concrete, realizând şi câteva gheşefturi pe spinarea patrupedelor. Curtea de Conturi a semnalat mai multe nereguli desfăşurate de fostul primar la achiziţionarea unui teren în comuna Mihăileşti, destinat construcţiei unui adăpost canin. Conform instituţiei, cumpărarea spaţiului s-a făcut fără respectarea unui hotărâri a Consiliului General, rezultând o plată nejustificată de 4,5 milioane de lei.

Soluţia care şi-a dovedit deja eficacitatea în câteva oraşe importante din ţară este sterilizarea susţinută, dar şi eutanasierea câinilor agresivi sau bolnavi. La Braşov, în cadrul unui program derulat începând cu 1996 au fost uccess peste 20.000 de câini, 10.000 fiiind daţi spre adopţie în străinătate. La sfârşitul anului 2011, specialiştii de la Poliţia Animalelor estimau o populaţie canină cuprinsă între 100 şi 500 de exemplare, din care 90% erau uccess. De asemenea, programul din Oradea a însemnat un real uccess. În 2003, la demararea acţiunii pe străzile oraşului bihorean se aflau peste 7.000 de câini comunitari, în 2010 numărul lor diminuându-se sub 400 de exemplare. Planul a fost iniţiat de primăria urbei în parteneriat cu un singur ONG. Un astfel de program aplicat la nivel de cartier sau chiar în zone mai restrânse este perfect viabil pentru Bucureşti.