Ce-ți mai place Dana Grecu, Cristoiule...

Ion Cristoiu a luat-o razna. Politic vorbind, și-a cam consumat muniția. Bătrânul presar știe instinctiv că fără acroș sau scandal, nici dracu nu te mai bagă în seamă în ziua de azi. Problema, din păcate, este – și Cristoiu știe bine – că din punct de vedere al acroșului presa e de ceva vreme adjudecată de lupi mai tineri și mai colțoși, cu neuronul mai vioi.

La capitolul scandal, în schimb, este o veritabilă cursă a înarmărilor, aici tabloidizarea excesivă ridicând ștacheta aproape de la o săptămâna la alta. În România în care divorțul cu vaiet al femeii bionice este mai urmărit decât încarcerarea cu cântec a unui fost premier, pentru niște termopane, maestrul din Găgești al presei românești se confruntă cu o teribilă dilemă darwiniană: să se schimbe sau să dispară.

Cum ultima alternativă se exclude iar la vestuța sa ponosită n-ar renunța în ruptul capului, Ion Cristoiu preferă o figură de stil și se dezbracă cu tupeu, ca o dansatoare la bara cromată, de caracter. Textul comis pe proprie răspundere și -aparent- în deplinătatea facultăților sale mentale, glosează căznit despre violul virtual al unei colege de breaslă.

Jenant? Oarecum, având în vedere că un bărbat are din toate timpurile datoria să rămână un cavaler desăvârșit față de sexul frumos, chiar și atunci când natura zgârcită l-a înzestrat doar cu statura unui pechinez.

Ridicol? Prin excelență, căci pretextul sexist este prea subțire pentru a masca partizanatul politic evident ale editorialistului cu inspirația ajunsă în pana prostului. Iar dacă nu opiniile politice ale Danei Grecu ar fi cauza, ce l-ar împiedica pe Cristoiu să-și îmbogățească panoplia misogină din aproape în aproape, de pildă cu Andreea Pora?

Reprobabil? Am spune chiar mai mult decât atât. Înainte de a fi un fault la adresa unui alt jurnalist, ba mai mult și femeie pe deasupra, incongruența mentală a lui Cristoiu comite un autogol în poarta presei românești. Oricine dorește de acum să comenteze pe marginea conceptului de calomnie, are material de studiu din belșug. În cazul de față, dragă colega Cristoiu, un caz clinic de „practică degradantă în presă”, exemplu furnizat nu întâmplător din tabăra jurnaliștilor portocalii în cerul gurii... O asemenea mizerie mediatică nu merită un titlu pe măsură?