Ce înseamnă de fapt proiectul discutat ieri în CSM privind numirile la vârful Justiției

Mai precis, conform unui comunicat transmis marți de CSM, numirile în funcțiile de conducere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar trebui să fie făcute fără intervenția ministrului Justiției și fără ca președintele să mai poată să intervină în proces, refuzând eventualele propuneri. "Simetric cu procedura de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, funcțiile de conducere în Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a se face prin decret al Preşedintelui României la propunerea Secției de Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii", se afirmă în comunicatul CSM. De o manieră similară ar urma să se procedeze și în ceea ce privește numirea conducerii DNA. De asemenea, aplicând același principiu al simetriei, tot CSM-ul ar fi și instituția care poate schimba conducerile CSM și DNA, cu votul a două treimi din membrii secției de procurori.

Una dintre principalele probleme legate de aceste propuneri vizează însă eliminarea rolului pe care plenul instituției îl are în procesul de numire a conducerilor Parchetului General și DNA. Or, acest plen este format, conform legii actuale, din 19 membri, dintre care 5 procurori şi 9 judecători aleşi în adunări generale, trei membri de drept, respectiv ministrul Justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi şi procurorul general al României, precum şi doi membri ai societăţii civile aleşi de Senatul României.

Ca urmare, transferând exclusiv în sarcina secției de procurori numirile pentru Parchetul General, respectiv DNA, se reduce numărul de voturi necesare, fapt care, teoretic, ar putea reprezenta un factor favorizant pentru aranjarea concursurilor de promovare. În plus, funcția de echilibrare, pe care membrii societății civile o îndeplineau în cadrul Consiliului, dispare, aceștia fiind complet eliminați din procesul de numire la conducerea celor două instituții.

Ca urmare, CSM-ul devine un fel de stat în stat, iar instituțiile din sfera justiției sunt scoase complet de sub controlul politic și al societății civile. Or, chiar dacă principiul separației puterilor în stat trebuie să funcționeze într-un stat democratic, o asemenea idee nu poate fi totuși dusă la extrem. Până la urmă, într-o democrație, justiția trebuie să funcționeze în slujba cetățenilor.

Rezultă așadar că propunerile CSM au și puncte bune, dar și o serie de vulnerabilități. Ele exprimă dorința sistemului judiciar de a ieși de sub influența politicului și reușesc, cel puțin până la un punct, să propună soluții acceptabile, care ar refuza multe dintre blocajele apărute în trecut. Totuși, există și unele exagerări și elemente problematice care vor trebui analizate cu mare atenție la momentul la care respectivele propuneri vor intra în dezbaterea Legislativului, scopul final fiind acela de a crea o justiție care să funcționeze mai bine, în slujba cetățeanului.