Ce înseamnă independenţa energetică

Gazele de şist reprezintă şansa noastră de a ne îndeplini obiectivul mult visat, însă în privinţa acestui subiect s-a creat o adevărată polemică, iar mulţi dintre români, din lipsă de informare, sunt reticienţi. Dar ce înseamnă independenţă energetică pentru România şi de ce este ea aşa de importantă?

În media circulă o dezinformare grosolană cum că independenţa energetică pentru România este o minciuna, pentru că înlocuim o dependenţă (cea de Rusia) cu alta (cea de SUA), că preţurile sunt stabilite de piaţa liberă şi că nu există garanţii că aceste preţuri sunt mai bune. Fals! În primul rând, independenţa energetică înseamnă diversificarea surselor de energie şi, implicit, şanse pentru un preţ mai mic. Altfel spus, cu cât apar mai mulţi jucători pe piaţa energetică, cu cât sunt mai multe resurse de exploatat, cu atât concurenţa e mai mare şi, logic, preţul mai corect. De exemplu, în Polonia şi Germani, ţări fără concurenţă, preţurile sunt mari, iar în Marea Britanie şi Olanda, tări cu multă concurenţă, preţurile sunt mici.

În al doilea rând, independenţa energetică înseamnă mai puţină dependenţă de preţurile pe care le praactică Gazprom şi mai multă putere de negociere pentru ţara noastră în raport cu Rusia. Mai mult, cum preţurile sunt influenţate politic - Gazprom ne vinde gazul cu 420 de dolari pe mia de metri cubi, Ucrainei cu 400 de dolari, în timp ce Belarus cumpăra cu 163 de dolari, iar pe piaţa internă de la noi Romgaz livrează cu 160 de dolari pe mia de metri cubi – România se va vedea pusă în ipostaza de a sta la mâna ruşilor. Deci, preţurile gazelor ruseşti nu sunt dictate de piaţa liberă, ci de poziţia de monopol pe care o are Gazprom. Ar fi rău ca România să scape de acest monopol?

În al treilea rând, independenţa energetică ar contribui enorm la dezvoltarea economică a României. Adevărul este că suntem o ţară foarte bogată în resurse, dar săracă. Statistic vorbind, ţările care-şi exploatează resursele naturale sunt mai bogate decât cele care nu o fac. Mai mult, ţările democratice care-şi exploatează resursele o fac prin intermediul unor companii private, nu prin companii de stat. Acest lucru duce la creşterea concurenţei şi la asigurarea unui preţ mai mic pentru sursele de energie. SUA, Germania, Marea Britanie, chiar şi Polonia, fac acest lucru, iar Franţa îşi asigură independenţa energetică prin centralele nucleare. Să nu uităm de ţările arabe, care profită din plin de pe urma bogăţiilor subsolului.

Aşa zişi specialişti, de genul Monica Tatoiu, spuneau că Chevron o să vină şi o să plece cu gazele noastre. Total fals, pentru că aceste companii au tot interesul de a scoate profit şi cel mai facil ar fi să-l valorifice pe piaţa internă (nu implică costuri legate de infrastructură). Mai mult, dacă ne valorificăm resursele avem şansa de a ne transforma din importatori în exportatori. Astfel este posibil ca România să vândă gaz în regiune şi poate să-şi negocieze preţuri mai bune cu Rusia. În plus, având exemplul SUA, unde gazul de şist a creat aproape un milion de locuri de muncă, la fel se poate întâmpla şi în România.

Iar dacă argumentele de mai sus privind independenţa energetică nu au fost suficiente şi există dubii privind exploatarea gazelor de şist din perspectiva protecţiei mediului, este bine să ştiţi că România aplică cele mai ridicate standarde de mediu. Mai mult,Comisia Europeană lucrează la o strategie unitară privind gazele de şist. Comisarul european pentru protecţia mediului Janez Potočnik a precizat că se doreşte realizarea unei strategii mult mai clare, mai directe şi mai ales unitare. „Exploatarea gazelor de şist poate deveni o poveste de succes sau un eşec. Uniunea are, însă, nevoie de diversificarea resurselor, de reducerea costurilor şi a dependenţei, toate parte a Strategiei Europa 2020”.

Mai mult, experţii în domeniu susţin că riscurile de mediu sunt mult exagerate. Profesorul universitar Nicolae Antonescu, rector onorific al Universităţii de Petrol şi Gaze de a Ploieşti, a respins temerile legate de mitul cutremurilor, afirmând că impactul forajelor subterane este abia sesizabil la suprafaţă. Profesorul de economie Cristian Păun (ASE) a subliniat că orice fel de exploatare vine cu anumite riscuri pentru mediu, iar dacă beneficiile economice sunt însemnate, decizia raţională ar fi ca acele resurse să se exploateze. Un alt mesaj puternic vine şi din Italia, din partea lui Paolo Scaroni, directorul general de la grupul petrolier italian Eni, care spune că Europa va pierde cursa cu SUA pentru atragerea de investiţii în industriile mari consumatoare de energie din cauza reticenţei în a demara o revoluţie a gazelor de şist.

Deci, raţional, România ar trebui să acorde o şansă gazelor de şist. Mai întâi să exploreze terenul pentru a vedea dacă chiar avem gaze. Iar pentru cei încă sceptici e bine de ştiut că resursele exploatate acasă sunt mult mai ieftine decât cele importatee. Costul de transport, plus cel politic sunt date la o parte, iar România ar avea şansa unui gaz mult mai ieftin. Acest lucru ar însemna un beneficiu direct pentru industrie, care şi-ar reduce costurile de producţie şi ar deveni mult mai competitive. La fel ar fi şi pentru cetăţeni care ar avea de suportat un preţ mai mic la gaze.