Ce înseamnă pentru senatori o săptămână de lucru întreagă

Debutul sesiunii de toamnă a Parlamentului stă sub semnul schimbărilor. Cel puţin la Senat, acolo unde Crin Antonescu doreşte să implementeze o nouă metodă de lucru. Conform planurilor preşedintelui liberal al Senatului, senatorii ar urma să îşi desfăşoare activitatea trei săptămâni din lună în comisii şi în plen, în timp ce o săptămână ar trebui să fie dedicată rezolvării problemelor din teritoriu, în colegiile în care au fost aleşi. "Multe dintre Parlamentele din lume, inclusiv Parlamentul European, lucrează dupa un asemenea program şi este o temă pe care o supun reflecţiei dumneavoastră.(…) Trebuie să ne gândim să dăm mai multă predictibilitate activităţii parlamentare şi să ne organizăm altfel programul de lucru la nivelul Senatului. Publicul ne reproşează şi, uneori, pe bună dreptate, că muncim în Senat doar doua zile pe săptămână şi, uneori, nici acelea pline", a susţinut Antonescu.

Dincolo de propunerile propriu-zise care pot face obiectul unor dezbateri, principala problemă rezidă în asumarea de însuşi Crin Antonescu a unei astfel de iniţiative. Preşedintele PNL este recordman absolut în ceea ce priveşte absenţele din Legislativ, fiind ani la rând desemnat chiulangiul numărul unu printre parlamentari, statut confirmat în rapoarte date publicităţii de organizaţii ale societăţii civile. În consecinţă, a ţine lecţii celorlalti colegi senatori despre modul în care ar trebui organizată activitatea Senatului reprezintă ori o greşeală tactică – care de altfel n-ar fi prima, – ori un demers extrem de neinspirat prin care Crin Antonescu a considerat că va mai închide gura detractorilor săi. Indiferent de resorturile care l-au determinat să avanseze propunerea de reorganizare a muncii în Senat, liderul liberal obţine un dublu efect de bumerang. Pe de o parte, se expune unor critici şi ironii din zona mass-media, pe de altă parte îşi ostilizează colegii senatori care cel mai probabil nu vor arăta disponibilitate în a schimba din mers fişa postului de senator.

În ceea ce priveşte propunerile susţinute de Crin Antonescu, acestea sunt totuşi forme fără fond. Este evident că preluarea exemplului Parlamentului European nu poate fi aplicabilă ca atare în cazul Legislativului din România. Vorbim în primul rând de o serie de modificări prin punctele esenţiale ale regulamentelor după care funcţionează cele două camere ce reclamă dezbateri şi lucrări intensive astfel încât să rezulte un nou regulament adecvat cerinţelor şi care să se dovedească pe deplin funcţional. Or, priorităţile parlamentare din actuala sesiune sunt legate de teme fundamentale precum modificarea Constituţiei, regionalizarea, Legea electorală sau prezentarea acordului cu FMI.

Nu în ultimul rând, propunerea privind reorganizarea activităţii Senatului îi creează o nouă vulnerabilitate lui Crin Antonescu fiindcă îi consolidează imaginea liderului politic incapabil să îşi asume până la capăt proiectele pe care le propune. După eşecul din vară privind modificarea Constituţiei, când verdictul Curţii Constituţionale referitor la aplicarea pragului de 30% la un an de la intrarea în vigoare a echivalat cu abandonul temei de către liderul liberal, există riscul şi de această data ca, în cazul unei contestări puternice a iniţiativei privind reglementarea activităţii Senatului, Crin Antonescu să facă, din nou, un pas înapoi. Iar o eventuală repliere nu-i serveşte preşedintelui PNL, din ipostaza candidatului la preşedinţia României întrucât nu ar fi altceva decât o nouă dovadă de slăbiciune.