Ce înseamnă să faci curățenie în sistemul public

Puținele știri legate de acest subiect au dezbătut problema mai degrabă din perspectiva nemulțumirilor sindicatelor de profil, care au amenințat chiar cu măsuri de protest în contextul în care săptămâna aceasta cabinetul a aprobat o Ordonanță de Urgență prin care se începe reorganizarea sistemului. Trebuie observat însă că ordonanța în discuție nu presupune concedieri colective masive, așa cum greșit au interpretat sindicatele, ci desființarea 60.000 de posturi vacante sau nebugetate. Totodată, un număr relativ modic, de 2800 de funcționari vor trebui să părăsească sistemul.

În majoritatea cazurilor însă, în ceea ce îi privește pe aceștia din urmă, este vorba despre persoane care ocupau funcții de conducere ”fictive”, adică erau șefi peste departamente compuse din posturi vacante sau nebugetate. De dragul acestor șefi ”peste nimeni”, în guvernările anterioare a fost menținută o situație aberantă, consemnată de organigrame care nu au fost adaptate la realitățile din respectivele instituții.

În mod evident, din această situație cei care au avut de pierdut au fost contribuabilii. Românii au fost obligați să achite prin taxele și impozitele plătite salariile acestor persoane, care au devenit astfel parte a unei clientele politice privilegiate, ferită de măsurile de austeritate extrem de dure care au fost luate în perioada guvernărilor PDL-iste.

Aceste măsuri au lovit extrem de puternic sistemul administrativ. Pe de o parte, am avut de-a face cu reduceri de personal și cu aplicarea nedistriminatorie a sistemului 1 la 7, conform căruia pentru angajarea unei persoane era nevoie de alte șapte plecări din sistem. Regula a fost aplicată fără să se țină seama de necesitățile de personal reale ale diferitelor componente ale sistemului și a condus la apariția unor deficite extrem de grave. Un exemplu în acest sens este situația din sănătate, unde, ca urmare a acutei lipse de personal, o mare parte din unitățile sanitare au ajuns să funcționeze la cote de avarie, care făceau imposibilă asigurarea unei asistențe medicale de calitate.

Este interesant în acest context să constatăm că una dintre vocile cele mai critice la adresa măsurii luate de către cabinetul Ponta vine tocmai dinspre PDL, care acuză guvernul că face concedieri fără să stabilească criterii clare în acest sens. Democrat-liberalii se fac însă că uită de faptul că sunt responsabili de aducerea sistemului administrativ românesc în pragul colapsului, ca urmare a aplicării nediscriminate a regulii 7 la 1.

Or, măsura luată de către cabinet asigură premisele necesare pentru ca malformațiile provocate sistemului de această regulă să fie corectate. Guvernul nu avea prea multe opțiuni în acest sens, ținând cont de necesitatea asigurării stabilității macroeconomice și a menținerii cheltuielilor cu personalul în limite sustenabile. Reorganizarea propusă oferă în acest context o soluție de a redimensiona sistemul în funcție de nevoile reale, din educație, sănătate sau ordine publică, fără însă a împovăra suplimentar bugetul.

Astfel, prin desființarea celor 60.000 de posturi, cabinetul va realiza o eficientizare a sistemului administrativ, fondurile economisite putând fi folosite pentru angajarea personalului necesar în domeniile care înregistrează deficit la acest capitol, sau pentru a bugeta suplimentar alte posturi.

Iar aici ajungem la cel de-al doilea element care a lovit în sistemul administrativ în timpul guvernărilor PDL: salarizarea. Aceste guvernări nu au făcut nimic concret pentru a așeza sistemul pe baze care să îi stimuleze pe funcționari să presteze un serviciu de calitate. În acest sens, este de remarcat că legea privind salarizarea în sistemul bugetar a fost concepută pe baze atât de aberante, încât nu a putut fi pusă în aplicare, în condițiile în care presupunea un nivel al cheltuielilor cu personalul absolut nesustenabil pentru buget. Mai mult, funcționarii s-au trezit chiar cu salariile micșorate, ca urmare a reducerii operate în 2009.

Era evident că pentru a avea o administrație eficientă, capabilă să asigure un serviciu de calitate către cetățean, era nevoie ca funcționarii să fie motivați corespunzător. Numai că era imposibil ca problemele existente să fie corectate peste noapte și, ca urmare, s-a preferat să se acționeze în etape. Prima s-a finalizat cu reîntregirea salariilor, iar cea de-a doua, în care se urmărește adoptarea unei noi legi privind salarizarea, urmează să conducă la reașeazarea întregului sistem de remunerare a funcționarilor publici pe baze care să stimuleze performanța.

Desigur, măsurile luate de către cabinetul Ponta în vederea reorganizării și eficientizării sistemului administrativ nu garantează și reușita procesului. Au fost multe guverne de-a lungul istoriei postdecembriste a României care au încercat să pună ordine în sistem și, până acum, am avut prea puține reușite.

Este însă important că guvernul se preocupă de acest aspect. Fără o reformă în acest domeniu, România nu va putea face saltul către o dezvoltare accelerată, iar mare parte dintre politicile publice, oricât de stimulative și corecte ar fi ele, riscă să fie aplicate deficitar și să nu producă rezultatele scontate. Adaptarea organigramelor la nevoile reale și motivarea corespunzătoare sunt elemente cheie pentru continuarea trendului de majorare accelerată a absorbției fondurilor europene, îmbunătățirea calității actului educațional sau creșterea accesului românilor la servicii medicale de nivel european. Iar guvernul, prin procesul de curățenie pe care l-a demarat săptămâna aceasta, pare să fie dispus să facă pașii necesari în această direcție.