De ce unii oameni sunt mai rezistenţi la durere? Răspunsul vine de la cercetători

Deşi majoritatea senzaţiilor de durere sunt temporare, cel puţin 20% din populaţia globului suferă de dureri cronice, iar tratarea durerii la nivel global va costa aproximativ 60 de milioane de dolari în anul 2015. De aceea, descoperirea cauzelor ce fac ca leziunile şi bolile să fie mai dureroase pentru unele persoane decât pentru altele reprezintă un pas vital în crearea unor tratamente mai bune, notează descoperă.ro.

Conform unei cercetări publicate în jurnalul Pain, intensitatea percepţiei durerii ar putea avea o legătură cu diferenţele în ceea ce priveşte cantitatea de materie cenuşie (ţesutul care procesează informaţiile) din anumite regiuni ale creierului.

„Persoanele care percepeau mai intens durerea prezentau mai puţină materie cenuşie în regiuni ale creierului care contribuie la formarea gândurilor şi la controlul atenţiei”, notează Nichole Emerson, unul din autorii studiului.

Două dintre aceste zone cerebrale — cortexul posterior cingulat şi precuneusul — fac parte din reţeaua de regiuni cerebrale asociate „viselor cu ochii deschişi” şi gândurilor rătăcitoare. Un nivel mai mare al activităţii în aceste regiuni ale creierului, spun cercetătorii, ar putea concura cu percepţia durerii. Cu alte cuvinte, un nivel mai mare al „zgotomului de fundal” din creier ar putea să nu permită perceperea senzaţiei de durere.

O a treia regiune în care indivizii cu toleranţă la durere prezentau mai multă materie cenuşie, cortexul parietal posterior, joacă un rol în atenţie şi concentrare. Acesta ar putea fi un alt aspect al insensibilităţii la durere: cei cărora le este uşor să se gândească la altceva decât la durere o pot tolera mai uşor.

Un alt studiu a descoperit că diferenţele în materia albă (compusă în mare parte din ţesutul conjuctiv dintre neuroni şi regiuni ale creierului) poate avea la rândul său un efect asupra durerii. Dacă materia cenuşie pare să afecteze intensitatea durerii, materia albă controlează cât de mult durează. Cercetătorii au descoperit că diferenţele în cantitatea de ţesut conjunctiv al creierului făceau ca durerea acută să aibă şanse mai mari de a deveni durere cronică.