Ce loc are Elena Udrea în Mişcarea Populară
La începutul acestei săptămâni, Elena Udrea anunța că partidul născut de Mișcarea Populară ar trebui să intre oficial pe scena politică românească, prin înscrierea în Registrul Partidelor Politice.
Totodată, deputata PDL a oferit informații și despre posibilul președinte interimar al noii formațiuni politice, afirmând că, până la organizarea primului Congres, funcția ar urma să fie preluată de către Eugen Tomac, până mai ieri coleg cu distinsa blondă în băncile democrat-liberale.
Faptul că Elena Udrea a preluat ad-hoc rolul de purtător de cuvânt pentru Partidul Mișcarea Populară merită de bună seamă atenție, mai ales că deputata nu face niciodată, asemenea mentorului Traian Băsescu, vreo mișcare necalculată. Iar Elena Udrea nu se dezminte nici de această dată.
Îndeplinind funcția de announcer pentru noua formațiune politică, Elena Udrea, încă membru al PDL, îl provoacă pe Vasile Blaga să forțeze excluderea sa din partid. Raționamentul este simplu. În cazul materializării unui asemenea scenariu, Elena Udrea va putea să se poziționeze drept victimă a conducerii democrat-liberale, poziție din care ar putea mai facil să îi coalizeze în jurul său pe nemulțumiții din PDL și să îi invite să se alăture împreună Mișcării Populare.
Iar apoi, după înscrierea în formațiunea sa adoptivă, va putea să invoce faptul că a fost dată afară din PDL pentru a respinge acuzațiile de traseism și a încerca astfel să evite discreditarea suplimentară a imaginii sale.
Elena Udrea, din nou asemenea lui Traian Băsescu, poate fi acuzată de orice, numai de lipsă de ambiție nu. Așa că, dacă va veni în partidul înființat în Dealul Controcenilor, o va face pentru a juca un rol major, iar nu pentru a fi un actor secundar. Dar, cum este foarte probabil ca până la sosirea sa, formațiunea să aibă deja o conducere aleasă, Elena Udrea se va vedea în imposibilitea de a-și asuma direct conducerea partidului nou înființat.
Și atunci, alternativa care îi rămâne este legată de asumarea unei candidaturi pentru o poziție de forță care să îi satisfacă orgoliul şi să îi asigure vizibilitate maximă, așa cum este funcția prezidențială. De altminteri, chiar dacă nu a confirmat niciodată că țintește o asemenea candidatură, Elena Udrea nici nu a scos din calcul un asemenea scenariu. „Orice politician de carieră se gândeşte la un moment dat să poată fi în situaţia de a candida“, afirma Elena Udrea acum aproximativ o lună de zile, adăugând că ea însăși este un astfel de politician și că a venit timpul ca o femeie să ocupe scaunul de la Cotroceni. Mai mult, în încercarea de a-și asuma poziția de candidat la Președinție din partea Mișcării Populare, Elena Udrea are un atu extrem de important: binecuvântarea părintelui fondator, Traian Băsescu, care o caracteriza drept ”un pariu câștigat”.
În aceste condiții, nominalizarea sa ar deveni aproape o pură formalitate, chiar dacă acest lucru ar îngropa şansele de reuşită electorală ale Mişcării Populare. Pentru că, este evident faptul că Elena Udrea nu va avea mai multe șanse decât are în prezent de a deveni președintele României. Asocierea sa cu Traian Băsescu, cu o guvernare care a adus România pe buza prăpastiei și a băgat adânc mâna în buzunarele românilor spre folosul clientelei politice este o piatră de moară foarte grea care face ca prestaţia Elenei Udrea să nu fie mai mult decât o simplă figuraţie de cabaret pe scena politică dâmboviţeană din 2014. Și aceasta cu atât mai mult cu cât, într-o asemenea cursă contează imens să ai în spate un partid puternic din punct de vedere logistic și electoral. Ceea ce Mișcarea Populară nu va reuși să devină, chiar dacă ar înghiți cu totul PDL.