Ce miză are legea referendumului pentru prezidențiale

Traian Băsescu face tot posibilul pentru a bloca reforma constituțională inițiată de USL. După ce Curtea Constituțională s-a pronunțat deja o dată pe sesizarea PDL, iar Băsescu a retrimis legea în Parlament, acum președintele a decis să facă exact aceeași sesizare ca democrat-liberalii, în speranța că va trage de timp suficient încât legea să nu intre în vigoare la timp, pentru ca în 2014 să nu putem avea un referendum cu prag de 30% pentru Constituție, odată cu primul tur al alegerilor prezidențiale.

Având în vedere că CCR a anunțat că se va pronunța pe 23 octombrie 2013 asupra sesizării președintelui și știm deja ce va spune, deoarece a mai făcut-o o dată, deci nu există posibilitatea să fie acceptată sesizarea, iar Băsescu va avea apoi la dispoziție cel mult 10 zile în care să promulge legea (art 77, alin 3 din Constituția României spune că dacă președintele a cerut reexaminarea legii sau s-a cerut verificarea constitutionalitatii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea), ceea ce înseamnă că USL se va încadra la limită în calendarul dorit, iar noul președinte va putea să își înceapă mandatul cu o nouă Constituție, dacă referendumul cu pragul de 30% va fi în favoarea revizuirii legii fundamentale și totodată validat.

Dar vrea USL asta, sau doar PSD?

Într-un fel, Băsescu îi face jocul lui Antonescu, căruia se pare că i-ar conveni să fie președintele țării pe baza actualei Constituții, din moment ce a declarat că nu va cere Curții Constituționale să devanseze termenul la care se va pronunța. Dacă ar face acest lucru, termenul de un an necesar pentru aplicarea legii, s-ar îndeplini cu câteva săptămâni înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale.

De ce să vrei o lege fundamentală care te limitează, care îți trasează mai clar atribuțiile și clarifică unele aspecte care nu de multe ori au fost lăsate la propria interpretare a președintelui (și știm cât de părtinitoare a fost această interpretare în mandatele lui Traian Băsescu), când poți să îți exerciți cel puțin un mandat în condițiile actuale, mult mai avantajoase pentru președinte? Probabil la asta se gândește și Antonescu, în timp ce cântărește avantajele și dezavantajele celor două forme ale legii fundamentale.

Să fie vorba de o nouă „răzgândeală” a președintelui PNL? N-ar fi exclus. Doar că acum motivația nu mai este una electorală, ci
e vorba de puterea asociată funcției. Probabil ar vrea să evite reluarea discuțiilor de la începutul anului, când se spunea despre el că va fi un președinte „de formă”, dacă va activa pe noua Constituție. Este clar că Antonescu nu va accepta ca noua lege fundamentală să transforme funcția de președinte într-una onorifică, mai ales când urmează să o ocupe el, iar cea mai sigură metodă pentru prevenirea acestui lucru este ca revizuirea să nu mai aibă loc (cel puțin nu prea curând).