Ce NU ştiai despre SÂNZIENE
SÂNZIENE 2014. În dreptul zilei de 24 iunie, în calendarul ortodox putem citi Sânzienele sau Drăgaica, singura sărbătoare cu denumire păgână, deși Biserica Ortodoxă sărbătorește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și Aducerea Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.
NOAPTEA SÂNZIENELOR. Sânzienele își au originea într-un străvechi cult solar. Denumirea este preluată, probabil, de la Sancta Diana, zeița romană a vânătorii și pădurilor. Alte surse spun că numele vine de la micile flori de câmp, galben-aurii sau albe, cu miros dulce-suav, sânzienele sau floarea Sfântului Ion. În credința populară, Sânzienele sunt zâne tinere și frumoase, blânde și vesele, niște adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne, ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om.
SĂRBĂTOAREA DE SÂNZIENE. Despre noaptea SÂNZIENELOR se crede că este magică, momentul în care minunile sunt posibile, iar cerurile se deschid, așa după cum spune tradiția populară. În ajunul acestei zile, se culeg flori de sânziene, ce vor fi legate în formă de coronițe sau de cruce și duse la biserică, pentru a fi sfințite. Porţile, uşile şi ferestrele caselor vor fi împodobite cu aceste flori sfințite, pentru a feri gospodăria de duhurile necurate. Fetele se scaldă în ape curgătoare, în locuri tăinuite sau se tăvălesc prin sânzienele înrourate spre a fi frumoase și îndrăgite de-a lungul anului.
Citeşte şi: SÂNZIENELE. Ce e BINE să faci pe 24 iunie
SÂNZIENE 2014. Legenda spune că într-un 9 martie (ziua morţii Babei Dochia) se năşteau Drăgaica şi Sânziana; prima era protectoarea lanurilor înspicate de grâu şi a femeilor măritate, din Dobrogea, Moldova de sud şi centrală, Muntenia, iar cea de-a doua îndeplinea aceleaşi funcţiuni ca sora geamănă, dar pentru Oltenia, Banat, Transilvania, Bucovina, Maramureş, nordul Moldovei. DRĂGAICA şi SÂNZIANA cresc spectaculos şi se maturizează miraculos până la 24 iunie (ziua solstiţiului de vară), când înfloresc şi florile care le poartă numele.
DRĂGAICA. În ziua solstiţiului de vară, cele două surori gemene umblă pe Pământ sau plutesc prin aer, se desfată, cântă şi dansează, împreună cu alaiul lor nupţial, format din zâne fecioare şi fete frumoase, peste câmpuri şi păduri. Sânzienele sunt zâne bune, dansul lor se presupune că transformă buruienile din pădure în plante medicinale, aduc fertilitate femeilor căsătorite și umplu sufletele tinerilor de dorința de a deveni un cuplu. Atunci când nu sunt slăvite cum se cuvine, se supără și se poartă ca ielele nebune.
NOAPTEA DE SÂNZIENE. „Sărbătoarea zânelor bune” este denumită în limbaj popular și Amuțitul Cucului; din această zi, cucul amuțește, amintind începutul sezonului de cosit și de seceriș. Cântecul cucului se aude doar trei luni pe an, de la echinocțiul de primăvară (care coincide cu sărbătoarea religioasă Buna-Vestire), până la solstițiul de vară, la Sânziene (Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul – 24 iunie). De Sânziene au loc bâlciuri și iarmaroace. Acestea erau în trecut un bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. „Du-te soare, vino lună,/Sânzienele îmbună,/Să le crească floarea floare,/Galbenă, mirositoare,/Fetele să o adune,/Să o prindă în cunune.”
La trei zile după Solstiţiul de Vară, ziua începe deja să scadă. Întreaga vegetaţie îşi pierde câte puţin sevele şi aromele. De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecătoare este ziua de SÂNZIENE fiind socotită până la urmă şi cea mai bună zi din an, când florile îşi potenţează puterile şi mirosurile înainte să le înceapă declinul.
SÂNZIENE 2014. Se mai spune că din noaptea zilei de Sânziene, Fata Pădurii rupe vârfurile florilor, adică le ia puterea şi mirosurile, în calitatea ei de stăpână absolută a florilor de leac, a florilor rare, a celor magice, a apelor minerale şi termale, a vânturilor, a munţilor, a codrilor. Sânzienele sau sfintele zâne ar putea fi ipostaza benefică a Fetei Pădurii, Marea Zeiţă a vegetaţiei – fiindcă florile de Sânziene intră tot în patrimoniul ei.
La origine, Sânzienele provin dintr-un cult geto-dacic care slăvea soarele. Sunt reprezentate grafic ca trei sau patru fete care poartă cununi de flori de sânziene și se învârt într-o horă amețitoare. În Noaptea de Sânziene, Eliade spune că dansul lor deschide cerurile ”pentru cei care știu să le privească”. Mitologia spune că ele sunt deasupra de timp și/sau înafara lui. În romanul lui Eliade personajele principale discută mai ales despre acest aspect al sărbătorii: “Să scapi de Timp. Să ieşi din Timp. Priveşte bine în jurul d-tale: ţi se fac din toate părţile semne. Încrede-te în semne. Urmăreşte-le…”
După cum se vede, acest cult precreştin a fost foarte puternic din moment ce supravietuieşte chiar şi în zilele noastre.
Ştirile orei
- Ai luat agheasmă ?
- Eee, am luat p~~a.
- Şi eu, ca proasta, am luat agheasmă !
************
Măicuţele mergeau pe bicicletă prin curtea mănăstirii. Maica stareţă:
- Nu mai faceţi atâta gălăgie, fetelor, că vă pun şaua la loc !
************
Un fost elev, la reuniunea de 10 ani, se adresează profesorilor săi din liceu:
- Stimaţii mei profesori, mă tot frământă o întrebare: chiar atât de idiot eram, de mă tot lăsaţi corigent ?
- Vaaai, se poate, părinte ?
************
Merge o femeie la un popă:
- Părinte, spovedeşte-mă. I-am făcut l~~a lui bărbatu-mi-o.
- Femeie, spune de trei ori Tatăl Nostru şi apoi mergi la râu să te speli pe mâini !
Pleacă femeia să se spele după ce a spus Tatăl Nostru, apoi ajunge acasă.
Soţul: Unde ai fost Mărie ?
- La râu, să mă spăl.
- Si cụ cine te-ai întâlnit acolo ?
- Cụ preoteasa, făcea gargară.
************
De ce merge Iisus pe apă ?
- Orice rąhąt pluteşte.
************
Care este numele real al lui Iisus ?
- Conchita Wurst.
************
Un pedofil, după moarte, rătăcind pe la poarta Raiului, îl întreabă pe Sfântul Petru: “Îl caut pe pruncul Iisus. Este aici ?”
************
Care-i diferenţa între Iisus şi o icoană a lui Iisus ?
- Pentru icoană ai nevoie de un singur cui.
************
De ce moare Iisus în fiecare an ?
- De supărare, pentru că vede că ortonauţii sunt din ce în ce mai idioţi.
************
Se poate ruga un ortonaut în patru labe ?
- Evident că da: una de dimineaţă, două la prânz şi una seara.
Având reputaţia unui loc al liniştii şi al păcii, Raiul a fost, cu puţin timp în urmă, scena unui atac nemaiîntâlnit. Fiind înarmaţi cu săbii Jedi, câţiva membri ai clanului Serafimilor, au descins într-un loc de reuniune al rivalilor din clanul Heruvimilor. Disputa a izbucnit din cauza neînţelegerii generate de banii obţinuţi în urma pelerinajului organizat la moaştele făcătoare de minuni ale sfinţilor Pic şi Poc. Până la momentul intervenţiei trupelor speciale de apostoli, Bătaia Cea Ruptă din Rai a avut unele consecinţe nefaste pentru ambele tabere: veşminte sfâşiate, aureole sparte şi aripi fracturate.
Printre cei reţinuţi se numără şi Cuviosul Arsenie Cămătarul, temut membru al clanului Serafimilor, dat în urmărire generală pentru un lung şir de minuni comise cu sânge rece folosind sfântul Levier. “De fiecare dată s-a bazat pe relaţiile lui la Muntele Athos pentru a ocoli legea divină, dar iată că am reuşit să-l arestăm. Va posti şi va face canoane aspre pentru mult timp de acum încolo. Mai pe scurt, a dat de Đracu’.”, a declarat sfântul Gheorghe.
Părintele Coşmelie, purtător de cuvânt al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, susţine că mulţumită capturării membrilor celor două clanuri, Viaţa de Apoi a Raiului va putea reveni, în sfârşit, la normalitate.
Începând de astăzi, toţi credincioşii care vor ajunge în zona Dealului Mitropoliei din Bucureşti se vor putea închina la racla cu moaştele Sfântului Miel cu O Nară. Aducerea acesteia în România este rezultatul a patru luni de discuţii purtate între reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române şi călugării de la Muntele Athos. Aceştia consideră că efortul le va fi răsplătit pe măsură, mai ales din punct de vedere financiar.
“Mielul cu O Nară alină suferinţele din sufletele celor care cred în puterea sa vindecătoare. Fără sacrificiul suprem al acestuia, n-am fi ajuns să avem o credinţă bimilenară. Sau dacă am fi avut, aceasta n-ar fi fost desăvârşită. Rugămintea pe care o am faţă de credincioşi este ca aceştia să sărute cuviincios mielul şi să reţină faptul că mai întâi pielea trebuie dată înapoi.” a declarat purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Iulian Capsache.
Viaţa Sfântului Miel cu O Nară a fost una agitată, care s-a terminat într-un mod nefericit. El a fost prigonit de femei, care îl frecau până când i se făcea rău şi vomita. Spre sfârşitul vieţii, acesta a fost prins de câteva păgâne care l-au decalotat şi apoi l-au îngropat. În tradiţia populară se spune că Mielul Mântuitor a înviat într-a treia zi după fripturi şi s-a ridicat la ceruri, iar ortodocşii consideră că expresia “Credincioşi, să luaţi mielul !” este de bine.
Patriarhul Daniel promite că va continua să aducă în ţară rămăşiţe trupeşti ale câtorva sfinţi în perioada ce urmează: “Dacă se vor îmbulzi şi la următoarele sărbători, credincioşii vor avea câteva surprize foarte plăcute printre care se numără moaştele Ciocănitoarei Woody şi mantia Cuviosului Superman.”
ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ
NOOBZ.ro