Ce nu ştiai despre pasta de dinţi

Sofisticaţii egipteni (care încă de acum câteva mii de ani făceau operaţii pe creier) preparau  prin anul 5000 î.Hr. o pastă de dinţi primitivă, dintr-un amestec de cenuşă, coajă de ou, mir şi piatră ponce, pe care le pisau şi amestecau, scrie ziarullumina.ro.

Oamenii au observat  că pe dinţi se formează o materie dură - piatra sau tartrul - şi au înţeles că frecarea dinţilor cu un amestec abraziv ar da rezultate bune. Aşa că foloseau în acest scop diferite materii, cum ar fi: solzi de stridii pisaţi cu ipsos ars, sare, scoarţă de copac, pulbere de cărbune, coji de ou pisate, amestecate cu diverşi compuşi aromatici.

Odată cu dezvoltarea chimiei, pasta de dinţi a devenit tot mai complexă şi mai eficientă, adică şi profilactică. S-a constatat că fluorul previne cariile, şi astăzi fluorurile sunt nelipsite din pastele de dinţi. Apoi mai sunt particulele abrazive, cu rol în îndepărtarea plăcii dentare în formare. Aceste particule sunt formate din hidroxid de aluminiu, carbonat de calciu, fosfaţi, acizi de calciu, diverse silice, zeoliţi. Aceste particule formează circa 50% din compoziţia unei paste obişnuite de dinţi.

Pastele de astăzi mai conţin substanţe cu rol antibacterian şi arome, pentru ca periajul să nu fie perceput ca o corvoadă, mai ales de către cei mici, aflaţi la vârsta când îşi formează deprinderile. Medicii stomatologi spun că periajul corect se execută minimum 3 minute şi, din păcate, majoritatea oamenilor practică un periaj superficial, ce durează uneori o jumătate de minut.