Ce nu ŞTIAI despre tăierea moţului şi ruperea turtei! Preoţii spun că este foarte PERICULOS şi păcat
Tăierea moţului şi a ruperii turtei sunt obiceiuri care se referă mai mult la integrarea în societate sau în comunitate a copiilor. Sunt momente de bucurie, dar nu pot avea o semnificaţie religioasă, fiindcă Biserica, prin tradiţia ei sfântă şi consemnată în cărţile de cult, nu prevede nici un fel de practică din aceasta lumească.
Tăirea moţului şi ruperea turtei sunt obiceiuri lumeşti sau datini populare care îşi au originea adânc în istorie sau datează de foarte mult timp, dar nu se poate stabili cu exactitate data istorică la care acestea au intrat în vigoare sau au fost practicate de către popor. Sunt şi alte popoare care practică şi ele aceste obiceiuri, însă aş spune că tăierea moţului, de pildă, la băieţi se vrea să fie o prelungire a actului bisericesc, care are o semnificaţie teologică.
Dacă acea tăiere acasă a moţului de către naş sau naşă este doar o semnificaţie fără nici o explicaţie, în schimb, actul liturgic care se petrece după ce copilul este botezat, tunderea părului, reprezintă prima jertfă pe care copilul respectiv o aduce lui Hristos, jertfă de mulţumire pentru darul pe care l-a primit de la Hristos - haină luminoasă, a devenit purtător de har, i s-a restaurat firea şi a devenit moştenitor al Împărăţiei lui Dumnezeu. De aceea se şi cântă "Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat". Prin Taina Botezului are loc o renaştere, o naştere duhovnicească. Se taie acea şuviţă de păr în semnul Sfintei Cruci pentru că lucrarea din Biserică este o lucrare treimică, scrie ziarul Patriarhiei.
Biserica nu recomandă aceste practici
Deci, practica tăierii moţului nu are o semnificaţie aparte, ci ea ţine de această bucurie a împlinirii primului an de viaţă a copilului, a băiatului respectiv. Naşii şi finii se întâlnesc, este o masă în familie, bucurie, se fac daruri, dar sunt doar manifestări laice, profane, fără a avea un substrat sau o semnificaţie duhovnicească pentru viaţa copilului. Tot la fel şi în cadrul ruperii turtei fetiţei este o practică asemănătoare, fără semnificaţie religioasă, care nu este recomandată de către Biserică.
De ce nu sunt încurajate aceste practici de Biserică?
Pentru că încurajează superstiţiile, mai ales prin obiceiul de a pune în faţa copiilor tăviţe cu diferite obiecte, printre care şi stilouri, cărţi şi chei, cerându-i să aleagă dintre ele. Este foarte periculos, deoarece se încearcă a se intui perspectiva profesională a copilului. Această practică este greşită pentru că reprezintă un fel de actualizare a ursitoarelor. Sfânta Biserică ne învaţă că viaţa omului nu este indicată de destin, aşa cum există în religiile păgâne, de unde cred că se trag şi aceste practici. Nu destinul stă la baza vieţii omului, ci rugăciunea şi împreună - lucrarea lui cu harul lui Dumnezeu prin pronia sau providenţa divină. Adică viitorul unui om se stabileşte prin rugăciune şi prin voinţă proprie.
Creştinii ortodocşi ar trebui să renunţe la aceste superstiţii pentru că îi duc la o diluare a credinţei, pentru că în loc să ţină legătura cu izvorul vieţii, Hristos, şi să vină în Sfânta Biserică să consulte un preot duhovnic, se pretează la tot felul de practici superstiţioase.
Tăierea moţului sau ruperea turtei nu este un mare păcat, însă să nu cădem în superstiţie din cauza acestor practici.
Ştirile orei
Începând de astăzi, toţi credincioşii care vor ajunge în zona Dealului Mitropoliei din Bucureşti se vor putea închina la racla cu moaştele Sfântului Miel cu O Nară. Aducerea acesteia în România este rezultatul a patru luni de discuţii purtate între reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române şi călugării de la Muntele Athos. Aceştia consideră că efortul le va fi răsplătit pe măsură, mai ales din punct de vedere financiar.
“Mielul cu O Nară alină suferinţele din sufletele celor care cred în puterea sa vindecătoare. Fără sacrificiul suprem al acestuia, n-am fi ajuns să avem o credinţă bimilenară. Sau dacă am fi avut, aceasta n-ar fi fost desăvârşită. Rugămintea pe care o am faţă de credincioşi este ca aceştia să sărute cuviincios mielul şi să reţină faptul că mai întâi pielea trebuie dată înapoi.” a declarat purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Iulian Capsache.
Viaţa Sfântului Miel cu O Nară a fost una agitată, care s-a terminat într-un mod nefericit. El a fost prigonit de femei, care îl frecau până când i se făcea rău şi vomita. Spre sfârşitul vieţii, acesta a fost prins de câteva păgâne care l-au decalotat şi apoi l-au îngropat. În tradiţia populară se spune că Mielul Mântuitor a înviat într-a treia zi după fripturi şi s-a ridicat la ceruri, iar ortodocşii consideră că expresia “Credincioşi, să luaţi mielul !” este de bine.
Patriarhul Daniel promite că va continua să aducă în ţară rămăşiţe trupeşti ale câtorva sfinţi în perioada ce urmează: “Dacă se vor îmbulzi şi la următoarele sărbători, credincioşii vor avea câteva surprize foarte plăcute printre care se numără moaştele ciocănitoarei Woody şi mantia cuviosului Superman."
Având reputaţia unui loc al liniştii şi al păcii, Raiul a fost, cu puţin timp în urmă, scena unui atac nemaiîntâlnit. Fiind înarmaţi cu săbii Jedi, câţiva membri ai clanului Serafimilor, au descins într-un loc de reuniune al rivalilor din clanul Heruvimilor. Disputa a izbucnit din cauza neînţelegerii generate de banii obţinuţi în urma pelerinajului organizat la moaştele făcătoare de minuni ale sfinţilor Pic şi Poc. Până la momentul intervenţiei trupelor speciale de apostoli, Bătaia Cea Ruptă din Rai a avut unele consecinţe nefaste pentru ambele tabere: veşminte sfâşiate, aureole sparte şi aripi fracturate.
Printre cei reţinuţi se numără şi Cuviosul Arsenie Cămătarul, temut membru al clanului Serafimilor, dat în urmărire generală pentru un lung şir de minuni comise cu sânge rece folosind sfântul Levier. “De fiecare dată s-a bazat pe relaţiile lui la Muntele Athos pentru a ocoli legea divină, dar iată că am reuşit să-l arestăm. Va posti şi va face canoane aspre pentru mult timp de acum încolo. Mai pe scurt, a dat de Đracu’.”, a declarat sfântul Gheorghe.
Părintele Coşmelie, purtător de cuvânt al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, susţine că mulţumită capturării membrilor celor două clanuri, Viaţa de Apoi a Raiului va putea reveni, în sfârşit, la normalitate.
ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ
NOOBZ.ro