Ce s-a schimbat din 2012 şi până astăzi domnule Antonescu?

Din seria întrebărilor, evident mai mult retorice către liderul liberalilor Crin Antonescu astăzi să ne gândim, ce este diferit în USL acum, faţă de 2012.

Tensiunile din USL nu ar trebui să fie justificate de altceva decât de trecerea timpului şi de apropierea alegerilor europarlamentare şi prezidenţiale. În 2011, USL s-a format prin semnăturile a trei oameni, fiecare reprezentantului unui partid parlamentar, mai mare sau mai mic. Victor Ponta, Daniel Constantin şi Crin Antonescu au pornit un proiect pe care rapid, toate cele trei partide conduse de cei trei lideri s-au grăbit să îl susţină şi să-l continue.

Liantul celor trei partide, destul de diferite din punct de vedere ideologic cel puţin, a fost regimul Traian Băsescu. Regimul clientelar, cu ingerinţe vizibile în actul de justiţie şi profund corupt a fost demontat pas cu pas de USL. Alegerile din 2012 şi-au spus cuvântul şi USL a preluat o majoritate de aproximativ 70% în Parlament. Pentru ce au votat milioanele de români în decembrie anul 2012? Simplu, pentru o viaţă mai bună, mai liniştită şi mai curată, toate cele trei lucruri fiind practic imposibile de câştigat în prezenţa inamicului Traian Băsescu.

Este simplu de perceput că din 2012 şi până astăzi Guvernul USL şi-a făcut treaba în pofida piedicilor constante pe care preşedintele Băsescu nu a încetat să le pună, în fel şi chip, în faţa tuturor deciziile politice.

Lucrurile nu sunt atât de diferite ca acum doi ani, Traian Băsescu este tot la Cotroceni şi ameninţă în continuare de acolo, România. Acum doi ani în schimb, ameninţările cu plângeri penale la adresa unuia dintre copreşedinţii USL s-ar fi soldat rapid cu o reacţie fermă a USL-ului, monolit.

Scindarea USL trebuie să se lege de un motiv sau de o condiţie şi de un principiu pe care unul din parteneri, sau ambii nu îl mai văd în obiectivele asumate acum doi ani în USL. Nu trebuie să fii un geniu în politică să-ţi dai seama că toate principiile USL sunt încă acolo şi în fapt nimic nu s-a schimbat la acest capitol. Dacă există în USL un contract cu clauze acestea sunt clare, Ponta premier, Antonescu preşedinte. Până astăzi nici unul din aceste două principii şi condiţii nu este încălcat de vreun partener. Ponta a declarat în repetate rânduri că nu vrea preşedinţia României şi că îl susţine pe Antonescu, necondiţionat pentru această funcţie. Tot premierul declară în fiecare zi că USL-ul trebuie să continue şi că nu există nici un motiv din partea PSD ca acest lucru să se întâmple.

Până în ziua de astăzi nici unul dintre cele două partide nu au dat o explicaţie validă în ceea ce priveşte motivele pentru care alianţa de guvernământ este pusă între paranteze.

Cine nu vrea ca USL-ul să rămână unit. Acum o lună de zile toată lumea ar fi răspuns repede la această întrebare: Traian Băsescu. Astăzi însă lucrurile nu mai sunt la fel de clare. Aşa cum am mai spus, dacă nici un principiu enunţat de actele constitutive ale USL nu este încălcat atunci este simplu de spus că USL nu are motive de tensiuni şi posibile ruperi.

PNL a primit tot ce şi-a dorit de la guvernare. Ministerele pe care şi le-au dorit, autorităţile centrale pe care şi le-au dorit. Poate PNL a ajuns astăzi la o condiţie pe care ar vrea să o depăşească dar nu zice nimic despre asta. Totuşi nemulţumirile există dar nu sunt suficient de convingătoare, tocmai pentru că din 2012 şi până astăzi din punct de vedere politic lucrurile au rămas la fel. PC-ul a fost alături de PNL în Alianţa de Centru Dreapta. Discuţiile aprinse între PNL şi PC s-au concretizat dezmembrarea ACD-ului şi în apropierea PC de PSD şi UNPR. USL are acelaşi număr de membrii şi aceeaşi pondere. În consecinţă nu există un motiv să-ţi reevaluezi guvernul în Parlament. Cu toate acestea PNL insistă. De ce?

Atâta timp cât Traian Băsescu există şi este în funcţie, obiectivele USL rămân în vigoare, chiar dacă USL mai există sau nu. Electoratul USL încă cere ca Băsescu să fie înlăturat şi schimbat cu un alt fel de preşedinte.

Dacă acest preşedinte va fi Antonescu depinde numai de acesta. Liderul Senatului din păcate nu observă că dacă din 2012 şi până acum PNL nu a avut de pierdut din alianţa cu PSD, nu au nici un motiv bine conturat pentru care să forţeze ruperea acestei alianţe. Singurele efecte ale crizei instituite de PNL la acest moment sunt crearea de victime colaterale şi plictiseala unei părţi a electoratului.

Din 2012 şi până astăzi, lucrurile au rămas la fel, cu toate astea, PNL a început să facă paşi hotărâţi depărtându-se de USL. Orice pas pe care PNL îl face în direcţia opusă USL-ului este în fapt un pas către Traian Băsescu. Un USL unit este invulnerabil în faţa preşedintelui Băsescu. Dacă obiectivul lui Antonescu este să despartă PNL-ul de USL, acesta nu se va putea dezice de avantajele imense pe care i le aduce acest obiectiv lui Traian Băsescu. Rămâne de văzut ce va face liderul PNL, însă este limpede pentru toată lumea că acum, nu există nici un motiv pentru care USL să se rupă, la fel ca în 2012.