Ce şanse de calificare la Mondial mai are România?

După o partidă aproape perfectă în faţa maghiarilor am visat cu ochii deschişi la Mondialul Brazilian, Copacabana, întâlnirea cu Messi sau Neymar. Marţi seară, în faţa turcilor, ne-am dezmeticit abia după pauză, când eram conduşi cu 1-0 şi pierdusem iniţiativa, dar şi energiile. Piţurcă a jucat la cacialma în faţă unei echipe solide, cu un Arda Turan sclipitor (de altfel cele două goluri încasate sunt creaţia lui), stând la pândă şi cedând din start mijlocul terenului. Tactica s-a dovedit falimentară, în finalul jocului naţionala a semănat cu un taur la coridă care îşi aşteaptă lovitura decisivă.

Am trăit un sentiment de resemnare amestecat cu neputinţă. Se poate ca asta să fi simţit şi selecţionerul când şi-a recunoscut greşelile şi a primit apostrofările peluzei. În toată cariera de antrenor nu l-am auzit pe cel poreclit Satana să-şi pună cenuşă în cap. Este un prim semn de normalitate şi însănătoşire, ce poate reprezenta un nou început pentru echipă. Pregătirea tactică a constituit punctul vulnerabil, apoi alegerea primului 11 sau refacerea fizică după Ungaria. Ne-am mulţumit cu puţin, selecţionerul recunoştea că ţinteşte un rezultat de egalitate. Practic o invitaţie la atac pentru otomani. Constrânsă de situaţia din clasament, motivată excelent de un antrenor care a făcut performanţe, Fatih Terim, naţionala Semilunei nu a folosit nicio stratagemă, declarând deschis că va ataca din primul minut. Prin urmare, Piţurcă putea să-şi surprindă omologul printr-o posesie prelungită şi împingerea adversarului în propriul teren. Nu i-am putut însă păcăli nici la nivel declarativ.

De asemenea, am fost precari la condiţia fizică. După duelul cu ungurii s-a vorbit de o metodă de recuperare inedită, prin terapie transminerală. Mai exact, se dizolvă cristale minerale în cuve cu apă unde jucătorii trebuie să stea cu picioarele, până la gambe, timp de câteva zeci de minute. Organismul îşi recuperează mai repede mineralele pierdute în timpul efortului şi ajută la susţinerea fibrei musculare. Fără niciun rezultat însă, am părut storşi până la ultima picătură. De altfel, tehnicianul român şi-a recunoscut obsesia pentru jucătorii care nu şi-au găsit echipă sau care nu sunt titulari la formaţiile de club. Un fotbalist în afară unui program de pregătire nu poate duce două meciuri cu intensitate la distanţă de doar patru zile. Lucru vizibil la Marica, Torje, Raţ sau Maxim, care încă nu au prins un loc de titular la echipele de club.

Eşecul de marţi seară ne aruncă pe locul patru în grupă, după Olanda, echipă deja calificată la Mondial, Ungaria cu 14 puncte şi Turcia 13 puncte, la fel ca noi, însă cu avantajul meciurilor directe şi al golaverajului. Păstrăm şanse mici de calificare, rămânem la mâna rezultatelor şi în special a batavilor. Ungaria joacă pe Amsterdam Arena la 11 octombrie şi are nevoie de o victorie care i-ar asigura teoretic locul doi. Puţin probabil, olandezii îşi vor respecta blazonul în faţa fanilor. Primii care pot profita sunt turcii, care întâlnesc Estonia în deplasare şi apoi Olanda acasă, partidă cu calificarea pe masă. Nu le va fi uşor nici la Talinn şi cu atât mai puţin la Istanbul. România are o misiune uşoară în ultimele două confruntări - Andorra în deplasare şi Estonia pe Arena Națională. În concluzie, putem aduna şase puncte şi să ne rugăm ca Portocală Mecanică să joace chiar dacă nu mai are nevoie. Ne-am întors de unde am plecat la startul campaniei, locul patru din urnă a patra valorică.