Ce se ascunde în margarină, brânză topită sau pateu?

În cazul margarinei, tartinabilitatea este dată de saturaţia acizilor grași din grăsimi care, la temperatura camerei, sunt solide. Grăsimile bogate în acizi grași polinesaturaţi rămân lichide atât la temperatura camerei, cât și la frigider. Hidrogenarea distruge acizii grași esenţiali. Aceasta înseamnă o carenţă pentru organismul uman, acizii grași esenţiali fiind singurele grăsimi de care organismul nu se poate dispensa. Procesul de hidrogenarea are scop strict comercial, o grăsime netartinabilă fiind mai greu de pus pe o feliuţă de pâine. Au aceleași calorii precum grăsimile obișnuite, unt, untură, seu, dar nu au aceleași calităţi nutriţionale. Mai mult, grăsimile hidrogenate pot avea o mare cantitate de acizi grași trans, recunoscuţi ca fiind aterogeni și cancerigeni.

Dacă untul nu conţine și grăsimi hidrogenate, este un produs sănătos, cu condiţia să fie consumat cu moderaţie de persoanele sănătoase, adică 40 de grame pe zi. Pentru a-și păstra calităţile, untul nu trebuie folosit la prăjeli. Pentru prăjeli poate fi folosit untul ghee, adică untul clarificat. Altfel nu este bine să fie consumat la temperaturi ridicate.

În special cea procesată cu săruri de topire, este contraindicată, mai ales copiilor sau persoanelor cu osteoporoză, deoarece sărurile de topire (fosfaţii) dezechilibrează balanţa calciu-fosfor și împiedică depunerea calciului în oase sau predispune la depunerea lui în locuri nedorite, generând osteofitele (ciocurile de papagal).

Trebuie evitată, mai ales la copii, brânza topită cu arome. Aromele natural identice sunt arome artificiale, iar natural identic înseamnă că într-un proces foarte elaborat de chimie industrială, se reconstituie o aromă în notele ei definitorii, obţinându-se un substitut al unei arome naturale. Acestea pot fi mai periculoase decât E-urile, care sunt aprobate în Uniunea Europeană, pe lista pozitivă regăsindu-se aproximativ 350 de E-uri, pe când aromele pot întrece chiar 3000 de arome natural identice.

Denumirile generice ale alimentelor sunt o mare ocazie de confuzie, de aceea este bine să citim eticheta înainte pentru a ne face o idee clară despre conţinutul lor. Denumirea de pateu lasă impresia că este vorba de un aliment unitar, cu aceeași compoziţie. Sub denumirea aceasta se ascund, în realitate, zeci de alimente diferite din punct de vedere senzorial și nutriţional. Preparat în casă din ficăţei de pasăre, consumat cu moderaţie într-o dietă diversificată și echilibrată, dar și a unui stil de viaţă activ, pateul este un aliment hrănitor. În cazul celui industrial, citind eticheta, vom descoperi că pateul de pasăre conţine șorici și grăsime de porc, puţină carne de pasăre MDM (dezosată, de o calitate biologică scăzută), o gamă largă de E-uri, cel mai cunoscut fiind E 621 (glutamatul monosodic), polifosfaţi, gume care reţin multă apă, multă sare, amidon (uneori de origine animală) care poate conţine gluten și îl fac periculos pentru suferinzii de diabet.

Pateurile vegetale, recomadate adeseori ca produse de post, conţin pe lângă proteinele din soia, grăsimi hidrogenate, bogate în acizi grași trans, polifosfaţi, glutamat monosodic, colorant E-120 (carmin), cazeină, caragenan.

Are o încărcătură calorică foarte mare din cauza consumului excesiv de ulei de floarea soarelui, bogat în Omega 6, dar sărac în Omega 3. Astfel, balanţa acestor acizi grași va fi foarte dezechilibrată, în favoarea lui Omega 6, care este proinflamator. Cum cele mai multe produse de tip fast sau junk food sunt procesate cu ulei de floarea soarelui, se ajunge la o dietă considerată cancerigenă din cauza acestui dezechilibru, în care ponderea lui Omega 6 este de 24 de ori mai mare decât Omega 3. Orice produs care conţine multă grăsime, chiar și vegetală, este un produs hipercaloric. În plus, maionezele industriale conţin mulţi aditivi alimentari, arome, motiv pentru care ar trebui să fie consumate doar accidental, în cantităţi mici.

Înseamnă o cantitate foarte mică de icre, uneori de capelin, adică pește oceanic fără mare valoare economică și foarte multă maioneză, deci grăsimi, multe E-uri și gume (E-uri care gelifică produsul). Valoarea lor biologică este foarte scăzută, având un aport de grăsimi nesănătos.

Este obţinută tot din pește fără valoare economică, ce nu poate fi vândut ca atare, și conţine foarte multă sare și aditivi alimentari. Supraingestia de sare este o mare problemă. Un adult ar trebui să consume maxim 5-6 grame de sare pe zi (o linguriţă rasă) sau exprimat în sodiu, 2-4 grame pe zi. Consumul în Europa este între 15 și20 de grame, ceea ce duce la riscul apariţiei hipertensiunii arteriale, a complicaţiilor bolilor cardiovasculare și renale. Copiii nu ar trebui să consume mai mult de 3 grame zilnic, deoarece există cazuri de hipertensiune arterială și printre copii, tocmai din această cauză.

Sunt de alte denumiri generice. Contează proporţia de zahăr, fructe și suc procesat industrial, precum și aditivi de îndulcire sau agenţi de gelifiere. Pe lângă pectine (gelifianţi), aproape întotdeauna se adaugă acidul citric sau E 330, care este nociv în cantităţi mari, pentru că în prezent este obţinut industrial, nu din citrice. Mai pot conţine înducitori artificiali: aspartam, acesulfam, sucraloză, ciclamat de sodiu, precum și arome artificiale, coloranţi și conservanţi artificiali.

Edulcoranţii tulbură metabolismul și echilibrul neuroendocrin care generează o fragilă balanţă între saţietate și foame, provocând obezitatea.

Tag-uri: branza topita, maioneza, margarină, pateu, sanatate