Ce se întâmplă cu oamenii de la Roşia Montană?
Proiectul privind exploatarea de la Roşia Montană a murit din faşă. Preşedintele liberalilor a boicotat o discuţie în Parlament care ar fi lămurit clar poziţiile principalelor forţe politice şi care ar fi adus un plus în ceea ce priveşte soluţiile.
Crin a ales varianta politicianistă, aflată la îndemână, vrând să epateze, să-şi cosmetizeze imaginea de lider pasiv, leneş, fără iniţiativă. Şeful PNL a schimbat macazul imagologic la revenirea din concediu. Primul semn - întrunirea USL de la Constanţa când a înțepat subtil partidul coleg de alianţă - “…eu nu vreau să fiu candidat. Vreau să fiu preşedintele României!”. A urmat poziţionarea radicală, umăr la umăr cu Traian Băsescu, în cazul câinilor maidanezi. În toată această perioadă, Antonescu a probat costumul de preşedinte, însă croiala îl dă de gol.
Preşedintele PNL a uitat principala calitate a unui şef de stat - echilibrul. Locatarul de la Cotroceni are în grijă şi protestatarii ecologişti din Piaţa Universităţii, precum şi locuitorii din Roşia Montană. Ori, nu am remarcat la Crin să se intereseze de soarta celor tabere, sau să meargă în inima Apusenilor şi să caute răspuns la disperarea locuitorilor din zonă. Spre deosebire de manifestanţii din Bucureşti, tineri bine instruiţi, cu salarii peste medie, organizaţi impecabil, majoritatea locuitorilor din Roşia care doresc redeschiderea exploatărilor sunt oameni simpli ce trăiesc sub limita subzistenţei. Când îţi trimiţi copilul la şcoală sau la grădiniţă pe stomacul gol, îmbrăcat şi încălţat de la second hand, când o soluţie care îţi poate schimba radical viaţă este aproape de a se materializa… este de domeniul irealului ca cineva din confortul Bucureştilor să decidă pentru ţine.
Alba se află în topul judeţelor cu cea mai ridicată rată a şomajului, iar problema cea mai acută este între Abrud și Zlatna, zonă cu şomaj de peste 80%, unde toate minele metalifere au fost închise trimiţând populaţia activă la muncă în străinătate sau să îngroașe rândurile fermelor de subzistenţă. Aici vorbim doar de cei norocoşi, din zonele rurale, care au avut un petic de pământ care să-l lucreze.
La polul opus se găseşte Sebeş, devenit un oraş fără şomaj graţie investiţiilor străine. Concernul german Daimler a pompat peste 300 milioane de euro pentru fabrica care va asambla cutii de viteză Mercedez-Benz. Neîndoielnic, Sebeşul a fost preferat datorită aşezării pe culoarul 4 european Bucureşti - Nădlac. Pe acest traseu lucrurile se mişcă îmbucurător, a două parte a tronsonului Sebeş - Deva va fi inaugurată în această toamnă, după ce primul segment Orăştie - Deva a fost dat în exploatare la sfârşitul lunii mai.
Absenţa unor căi de transport rapide care să lege Muntenia de Transilvania, Bucureştiul de Apuseni, împiedică o dezvoltare puternică a turismului - singura soluţie oferită de ecologişti, o alternativă total nerealistă. Am avut ocazia să merg la Roşia Montană acum câţiva ani. Localitatea arăta ca după război, singurul obiectiv turistic care poate genera ceva bani, Muzeul Mineritului, nu este promovat niciunde, iar un bilet de intrare în galeriile subterane costă mult. În contrast cu valea Arieşului, Abrud - Zlatna împreună cu zonele limitrofe, din care face parte şi Roşia Montană, nu oferă spaţii de cazare, restaurante ori spații de agrement. Lipsesc pensiunile care ar putea pune în valoare turismul tradițional și gastronomic, lipsesc pârtiile de schi care au vitalizat zone precum Rucăr - Bran, ţara Făgăraşului, mărginimea Sibiului, valea Arieşului, Piatra Neamţ, munţii Şureanu și care pot dubla vârfurile de sezon, implicit crește numărul sejururilor. În consecinţă, speranţele activiştilor ecologişti legate de turism la Roşia Montană sunt simple utopii, într-o loc enclavizat, unde cu un FânFest nu se face primăvară.
În plan politic, refuzul liberalilor legat de proiect va afecta decisiv scorul pe care mizează PNL în Transilvania la alegerile europarlamentare şi, potrivit sondajelor care indică un procent majoritar favorabil exploatărilor de la Roşia Montană, va provoca prejudicii substanţiale şi candidatului Crin Antonescu. Alba şi Aradul sunt singurele judeţe unde USL a pierdut la mustaţă şefia Consiliului Judeţean, iar în cazul primului balanţa s-a înclinat decis spre PDL nu datorită realizărilor excepţionale democrat-liberale ci din cauza lipsei de coerență a USL vizavi de proiectul aurifer. Candidatul Uniunii a lăsat impresia că nu este hotărât şi că nu vrea să se implice. Interesant este că Ionel Dumitrel şi Teodor Atanasiu au mers cap la cap până la centralizarea voturilor din Sebeş şi Roşia Montană, liberalul pierzând lupta pentru 2600 de voturi.
Din toată această furtună provocată de posibila expoatare de la Roşia Montană cei care vor suferi în continuare sunt locuitorii din zonă. După anunţul preşedintelui Senatului şi respingerea oficială a proiectului, amploarea protestelor se va diminua, liderii politici vor schimba agenda publică, timp în care românii se vor simţi încă odată driblaţi. De ce? Nimeni nu le-a explicat în mod profesionist care sunt repercursiunile asupra mediului și/sau beneficiile economice. Ne vom trezi peste câţiva ani că redevenţa negociată de cabinetul Ponta a fost o adevărată mină de aur. A fost…
Ştirile orei
Construcția caselor de bani respectă standardele ISO 9001 și ISO 9002.
Intra pe https://seifesalamandra.ro/ pentru a afla mai multe detalii.
veti avea surpriza sa constatati ca altii au negociat 6%..
ca e mare sau mica,e alta discutie...
apropo:ce mai fac cei 7,4 milioane,ei ce parere or fi avand despre Rosia,ca din pozitia liderilor lor nu prea se intelege?