Ce spun cifrele – USL, mult mai bun decât PDL

În ultima perioadă, reprezentanții Opoziției s-au angajat într-o adevărată „misiune imposibilă”, aceea de a-i convinge pe români că, de fapt, au trăit bine în timpul guvernării PDL și că în momentul de față sunt victime ale „prăpădăului” economic adus de USL.

De ce este de la bun început un demers imposibil? În cea mai mare parte deoarece argumentele venite din zona PDL și din tabăra prezidențială sunt contrazise nu numai de datele statistice – care ajung la populație doar într-o măsură mai restrânsă, fiind dificil de comunicat și receptat – ci și de îmbunătățirea traiului de zi cu zi – lucru evidențiat și de sondaje, care arată o redresare importantă a speranței populației. Practic, cei din opoziție încearcă să le transmită unor români  mesaje disonante cu propria lor experiență. Bugetarilor li se spune că nu le-a crescut salariul, pensionarilor li se repetă că punctul de pensie nu a crescut sau că pâinea nu s-a ieftinit, agricultorilor li se spune că nu s-au plătit subvențiile în avans și așa mai departe.

Iar în ceea ce privește datele statistice, disonanța dintre realitate și mesajele opoziției este chiar mai mare. Să luăm, pe rând, câteva exemple de mesaje transmise de PDL și de zona apropiată lui Traian Băsescu.

Șomaj

În primul rând, se susține că „USL este o fabrică de șomeri”. Mesajul este contrazis de cel puțin două seturi de date. Pe de o parte, Institutul Național de Statistică și Ministerul Muncii arată că numărul de salariați de la venirea USL la guvernare a crescut cu 94.300, în timp ce sub regimul PDL (ianuarie 2009 – aprilie 2012) s-a înregistrat un minus de 530.000 de salariați. Pe de altă parte, după metodologia BIM, în ianuarie 2009 existau 622.414 șomeri, iar în aprilie 2012 existau 710.798. Cu alte cuvinte, sub guvernarea PDL s-a înregistrat un plus de 14,2% șomeri, în timp ce sub USL, aceleași cifre arată o creștere de doar 0,7%. Deci cum poate PDL să acuze USL că este „fabrică de șomeri”?

Salarii

În al doilea rând, democrat-liberalii susțin că salariile au crescut mai mult în timpul guvernării lor decât au făcut-o sub Uniunea Social Liberală. Trecând peste tăierile dure cu 25% a tuturor salariilor bugetarilor, cifrele cu adevărat relevante aici sunt cele care indică evoluția salariului real (puterea de cumpărare a salariului nominal) și nu a celui nominal. Iar aici, Comisia Națională de Prognoză arată -1,5% în 2009, -3,7% în 2010, -1,9% în 2011, respectiv +1,3% în 2012 și +1,4% în 2013. Deci PDL a fost pe minus, iar USL este acum pe plus.

Fonduri europene

Un alt mesaj promovat intens de opoziție ține de fondurile europene, reprezentanții PDL invocând „dezastrul” din domeniu. La acest capitol nu este nevoie de calcule complicate sau statistici dificil de obținut, deoarece lucrurile sunt foarte simple: rata de absorbție la care s-a ajuns în ani buni, încă de la începutul actualului cadru financiar multianual, s-a triplat în aproximativ un an. De la circa 7,4%, cât era la sfârșitul lunii aprilie 2012, aceasta a ajuns în prezent la 24,87%. Numai în luna iulie 2013 au intrat în țară circa 730 de milioane de euro bani europeni, adică dublul sumei atrase în întregul an 2010 din guvernarea PDL. La aceste cifre se adaugă, bineînțeles, deblocarea a șase programe operaționale presuspendate din cauza neregulilor identificate de Comisia Europeană în perioada 2009-2011.

Deficitul bugetar

Mai există și criticile din zona PDL referitoare la deficitul bugetar, cel mai recent mesaj venind din partea deputatului PDL Andreea Paul, care reproșează Guvernului Ponta că se cheltuie mai mult decât se încasează. Nici aici statisticile nu țin cu argumentația democrat-liberalilor: în primele 7 luni din 2013, deficitul bugetar este de aproape două ori mai mic decât cel din aceeași perioadă din 2011, respectiv de peste trei ori mai mic decât cel din primele 7 luni din 2010.

De fapt, întregul discurs al PDL duce dezbaterea într-o zona comparativă, unde fosta guvernare este de departe înfrântă de USL. Plecând de la sursele menționate deja, la care se adaugă FMI, Ministerul Finanțelor Publice, BNR și CMA Vision, se mai pot oferi multe alte exemple care arată că guvernarea actuală este mai bună decât executivele PDL.

Alți indicatori prezentanți comparativ

Salariul minim: în timpul PDL – o medie de creștere de circa 5,5% pe an, iar în timpul USL – o medie de creștere de 14,3% pe an.

Valoarea exporturilor, exprimată în euro: 23,3 miliarde în primele 8 luni din 2010 și 29,2 miliarde în primele 8 luni din 2011, comparativ cu 29,6 miliarde și 32 miliarde în aceeași perioadă din anii 2012, respectiv 2013.

Prețul bunurilor alimentare: 9,32% creștere în timpul PDL, respectiv 3,09% creștere sub USL.

Prețul bunurilor nealimentare: 24% creștere în guvernarea PDL, respectiv 6,55% creștere în timpul USL.

Randamentul mediu la împrumuturile pe piețele externe, denominate în euro, pe o perioadă medie de maximum 50 de luni: 5,25% la 19 septembrie 2009, respectiv 2,48% la 14 octombrie 2013.

Riscul de default: 17% în trimestrul IV din 2009, 19% în trimestrul IV din 2010, 27% în trimestrul IV din 2011, 20% în trimestrul I din 2012, comparativ cu 14% în trimestrul IV din 2012 și 14% în trimestrul II din 2013.

Arieratele companiilor de stat: au scăzut de la 4,8% din Produsul Intern Brut în 2010 la 3% din PIB în 2013.

Toate acestea sunt realități care nu pot fi negate de PDL, dar care se încearcă, prin diverse omisiuni sau cosmetizări, să fie prezentate ca fiind în defavoarea USL. Însă fosta putere are o dublă problemă, exceptând contraargumentele aduse de datele neutre: credibilitatea extrem de scăzută după toate tăierile, disponibilizările și creșterile de taxe din trecut, respectiv realitățile din viața de zi cu zi ale oamenilor, care intră în unele cazuri în contradicție cu mesajele transmise de PDL și de zona prezidențială.