Ce urmărește și ce uită Traian Băsescu

Președintele se ia cu joaca și sabotează USL. Aceasta este cea mai concisă evaluare a situației care-i permite lui Traian Băsescu să revină la marota sa preferată, cea de președinte jucător. După decizia CCR, care scotea din joben porumbelul referitor la caracterul temporal al constituționalității în cazul pragului de 30% pentru referendum, Traian Băsescu a anunţat la rândul său că nu intenţionează să semneze decretul pentru revenirea la urne legată de uninominal şi reducerea numărului de parlamentari în acest interval. Desigur, pentru președinte jocul preferat este acela în care el stabilește regulile noi și le modifică după plac pe cele vechi. Nicio regulă nu este exceptată, nici măcar cele mai banale convenții de limbaj. Aceasta nu este o amânare, spune Traian Băsescu referitor la o amânare evidentă.

"A înţeles toată lumea că eu am iniţiat referendumul pe fondul faptului că USL nu respecta referendumul din 2009. Aşa am speranţa că atunci când se vor horărî să promoveze Constituţia vor deveni realişti. Dacă nu, partea formală e deja parcursă, le voi reamini printr-un referendum ce vor românii. Funcţie de decizia lor semnez şi eu decretul. Eu nu-l amân, eu îi urmăresc cu referendumul" a spus Traian Băsescu, înainte de întâlnirea sa cu liderii județeni ai Mișcării Populare.

Nu, este o ”urmărire”, precizează cel care, asemenea unui copil, se pune mereu în postura dominantă în toate fantasmele sale ludice. Caracterul infantil, ce trimite la senectute și la finalul mandatului politic, transpare din fiecare literă a discursului președintelui. El nu poate amâna, căci acesta este un verb care sugerează slăbiciune, nu-i așa? El urmărește, precum acvila de pe stemă, care ne privește mereu vigilentă, cu un singur ochi. În plus, mesajul său a fost, desigur, înțeles ”urbi et orbi”, de toată lumea. Că Traian Băsescu se crede tătuca națiunii, după două mandate nu cred să mai fie un secret pentru cineva... Dacă năzărelile acestuia au fost sau nu înțelese de toată lumea, cum sugerează acesta, nu putem ști. Însă președintele, asemenea copilului care se ia cu joaca, uită vreo trei-patru lucruri, pe care suficient de multă lume nu le-a uitat.

În primul rând, referendumul din 2009 a avut caracter consultativ și nu decizional, fapt care a și permis PDL-ului aflat sub atenta îndrumare prezidențială să-l ignore fără probleme până când au pierdut puterea în 2012. Ignorarea acestui referendum pentru mai bine de trei ani este un subiect jenant, despre care Traian Băsescu preferă să nu vorbească. Înainte de USL, PDL este acela care n-a respectat referendumul din 2009.

În al doilea rând, acel referendum a fost convocat de Traian Băsescu odată cu turul I al prezidențialelor din 2009. Au participat 9.320.240 de români, comparativ cu cei 8.459.054 de români, care au votat anul trecut în legătură cu demiterea lui Băsescu. Or, problema rezidă în chiar asocierea cu acele alegeri și a semnalelor care au apărut ulterior și care sugerează o posibilă viciere printr-o mașinărie de vot, care i-a salvat in extremis mandatul prezidențial lui Traian Băsescu. Din păcate, la acea dată USL nu exista... Și chiar dacă ar fi fost, USL nu a avut niciodată aparatul de propagandă necesar pentru văicăreli internaționale în legătură cu ”milioane de voturi furate”. Nici când la ambasada românească din Paris se vota pe bandă rulantă și ”fără număr”, nici când televiziunile de știri filmau din elicopter microbuzele de turism electoral, nici când ”independenta” EBA era propulsată în PE, cu indicații prețioase de la centru...

În al treilea rând, crede cu adevărat Traian Băsescu că a uitat cineva din țara asta că majoritatea sa politică a elaborat și a impus legea electorală șuie, al cărei singur rost era să introducă proceduri de redistribuire pentru a scăpa PDL de la o eliminare rușinoasă din Parlamentul României? USL a subliniat de mai multe ori că vor rectifica această lege electorală, ba mai mult, mențiunea cu cei maxim 300 de deputați am văzut că se regăsește în amendamentele constituționale.

Nu în ultimul rând, poate ar fi cazul ca cineva să-i reamintească lui Traian Băsescu și interdicția formală care îi impune președintelui României să facă politică. Apropos de întâlnirile de la Vila Lac 1 cu liderii județeni ai Fundației Mișcării Populare și de intențiile și declarațiile legate de transformarea acesteia în partid.

Și dacă tot vorbim de transformări... Să ne menținem în cadrul discursiv în care Traian Băsescu vorbește de ”referendumul meu” și de ”Constituția lor”. Am convingerea că ”Parlamentul nostru” se transformă în Adunare Constituantă mai ușor și înainte ca ”fundația lor” să devină ”partidul lui”...