Ce vrea preşedintele cu referendumul?

Nu vom relua aceste scenarii şi nici măcar nu ne propunem să avansăm verunul nou, în această scurtă analiză. Ne vom mărgini la a interpreta semnificaţia acestui anunţ, doar din perspectiva datelor şi declaraţiilor existente. Plecând de la acestea, sunt două lucruri certe pe care le cunoaştem pănă acum şi pe care le putem lua în calcul, pentru a arăta posibile semnificaţii ale demersului preşedintelui: faptul că Traian Băsescu a declanşat procedura referendumului, aşa cum a şi anunţat, şi confirmarea de către Sebastian Lăzăroiu a variantei potrivit căreia referendumul pentru unicameral şi limitarea numărului de parlamentari la 300 ar putea avea loc la aceeaşi dată cu referendumul pentru aprobarea revizuirii Constituţiei.

Plecând de la aceste două premise (una certă – cea privind declanşarea procedurii - şi una probabilă – cea privind anunţul lui Lăzăroiu), putem spune că ceea ce vrea preşedintele prin acest demers este orice altceva decât pretinde, adică respectarea suveranităţii poporului, exprimate prin referendum. Vom dezvolta doar câteva astfel de semnificaţii ale demersului prezidenţial privind noul referendum: sabotarea actualului proces de revizuire a Constituţiei (1), ignorarea interesului României (prin reactivarea retoricii de încălcare a statului de drept şi a democraţiei) (2), crearea de tensiuni în interiorul USL (3) şi…, nu în ultimul rând, o ieşire din scenă zgomotoasă, pe măsura celor două mandate pe care le-a avut (4).

Înainte de a anliza, pe rând, cele patru semnificaţii, să demontăm argumentul invocat de preşedinte, potrivit căruia ar vrea sa se asigure suveranitatea poporului reflectată prin referendum. Este o întreagă discuţie dacă suveranitatea poporului este într-adevăr reflectată prin tipul de referendum invocat de preşedinte. Referendumul consultativ pe probleme de interes naţional, aşa cum este reglementat la noi, dă în realitate o marjă foarte mică de manevră cetăţenilor, astfel încât voinţa exprimată direct de către populaţie este destul de discutabilă. Cetăţenii fiind puşi să se pronunţe cu _DA_ sau _NU_ la întrebări asupra căruia nu au niciun control, rezultatul consultării este doar orientativ şi în mare măsură circumstanţiat. Dar Traian Băsescu a fost singurul preşedinte postcomunist care a făcut uz de această prerogativă, în scop pur instrumental. Iar momentul referendumului din 2009 a fost un exemplu clasic de manipulare şi inducere în eroare a electoratului. O dată, pentru că a fost fixat în acelaşi timp cu alegerile prezidenţiale, transferând mesajele de campanie de la un tip de alegeri la altul. Şi apoi, pentru că numai organizând în acelaşi timp referendumul cu alegerile prezidenţiale putea să se asigure că va avea o prezenţă de 50%+1, pentru validarea sa. Nu mai aducem în discuţie faptul că cele două întrebări au fost puse intenţionat la pachet, populaţia fiind interesată cel mult doar de reducerea numărului de parlamentari şi, în niciun caz de structura unicamerală sau bicamerală a Parlamentului.

Revenind la semnificaţiile demersului prezidenţial, prin posibilitatea ca referendumul pe probleme de interes naţional să aibă loc în acelaşi timp cu cel pentru aprobarea Constituţiei, ţinta nu poate fi decât sabotarea demersului USL de revizuire (1). De ce ar vrea să saboteze revizuirea propusă de USL? Pentru că preşedintele pare să fie frustrat de respingerea în Parlament a proiectului său de revizuire (din 2010 şi 2011) şi de faptul că este pus în afara oricărei posibilităţi de a mai influenţa în vreun fel actualul proces de revizuire. Pentru că ştie că un referendum iniţiat de către T. Băsescu astăzi, indiferent pe ce temă, nu ar mai trece, cota sa de încredere fiind recent testată la referendumul de demitere. Pentru că vrea să se răzbune instituţional pe Parlamentul care l-a suspendat de două ori până acum. Şi probabil mai sunt şi alte motive.

O a doua semnificaţie, mult mai gravă, dacă nu cumva cea mai gravă, este ignorarea cu bună ştiinţă şi rea credinţă a intereselor României (2). România tocmai părea că a ieşit din logica de campanie şi de conflict politic ce a caracterizat anul 2012. În mod natural, după un 2012 electoral exploziv, România se află acum în plin proces de guvernare şi include, doar marginal, revizuirea Constituţiei. Or, prin aducerea în discuţie a temei parlamentului unicameral şi a unui nou referendum pe această temă, Traian Băsescu arată că singura sa preocupare şi obsesie este conflictul politic. Or, conflictul politic accentuat, duce la instabilitate politică, şi la îngreunarea guvernării. România are nevoie în această perioadă de stabilitate şi de punere în aplicare a unui plan de măsuri coerente. Şi aici, mai mult sau mai puţin direct, sabotat este şi premierul Victor Ponta, care este distras de la guvernare. Să nu uităm, că cel care va trebui să organizeze referendumul, dacă va fi convocat, este Guvernul. De asemenea, interesele României sunt afectate şi prin reactivarea retoricii din vara trecută, prin care preşedintele a adus grave prejudicii de imagine României, denunţând în mod sistematic şi concertat înălcarea statului de drept şi a democraţiei.

Crearea unor tensiuni în interiorul USL (3) este o altă semnificaţie a demersului privind declanşarea unui nou referendum, PNL şi Crin Antonescu putând să îi reproşeze lui Victor Ponta coabitarea cu Traian Băsescu. Dacă pentru o perioadă foarte scurtă, preşedintele pare să se fi conformat logicii consensului, creând iluzia coabitării, dintr-odată îşi schimbă optica şi reintră în scenă. Având în vedere că proiectul de revizuire este asociat într-o mai mare măsură cu Crin Antonescu (preşedintele Comisiei parlamentare de revizuire), un eventual eşec la referendum ar fi de imputat liderului liberal – lucru care ar tensiona relaţiile în USL.

În sfârşit, o a patra explicaţie a reintrării sale în scenă, ar fi frica lui T. Băsescu de a nu fi un preşedinte care iese din scenă înfrânt (4). Frica de a nu fi înfrânt de partid, cum i s-a întâmplat lui Ion Iliescu sau frica de a nu fi doborât de sistem, cum a fost cazul lui Emil Constantinescu. Nu, Traian Băsescu vrea să îşi pregătească o ieşire din scenă zgomotoasă, pe măsura celor două mandate pe care le-a avut.