Cel mai întunecat secret al Chinei

Un jurnalist îndrăzneţ de la Wall Street Journal, Ian Johnson, a fost primul care a adus în atenţia mass-mediei internaţionale unul dintre cele mai şocante evenimente înregistrate de istorie - uciderea şi torturarea practicanţilor Falun Gong - o raportare care în mai 2001 i-a adus premiul Pulitzer.

Deşi au trecut mai bine de 14 ani de când PCC a început această persecuţie, prea puţini cunosc motivele, intensitatea şi evoluţia acestui eveniment care nu poate fi catalogat altfel decât ca o gravă crimă împotriva umanităţii şi culturii tradiţionale. Un subiect ţinut în umbră de un partid comunist care îşi utilizează toate pârghiile disponibile pentru a bloca mediatizarea lui, motivul fiind că aflarea lui vizează însăşi legitimitatea şi existenţa acestuia.

Falun Gong

Falun Dafa, sau Falun Gong, este o practică străveche a corpului, minţii şi spiritului, profund înrădăcinată în cultura tradiţională chineză. Principiile care stau la baza acestei practici spirituale sunt adevăr, compasiune şi toleranţă, la care se adaugă un set de cinci exerciţii line de qigong.

Făcută publică în luna mai 1992 de Dl. Li Honghzi, Falun Dafa s-a răspândit rapid, de la om la om, atât în China, cât şi în străinătate. Complet gratuită, ea se practica în parcuri, iar beneficiile practicii deveniseră vizibile în China: un număr tot mai mare de oameni îşi redobândeau sănătatea şi îşi îmbunătăţeau caracterul moral, începând astfel să stabilizeze societatea chineză.

În doar şapte ani, din 1992 în 1999, 1 din 12 chinezi practicau Falun Dafa. Potrivit Guvernului chinez, numărul era cuprins undeva între 70 şi 100 de milioane de oameni şi înregistra o continuă creştere. Se depăşise practic numărul membrilor Partidului Comunist Chinez (PCC) şi oraganizaţiilor lui afiliate (gen pionieri, UTC, etc).

O decizie care a şocat lumea

În ciuda faptului că practica era de natură paşnică şi apolitică, conducătorul PCC Jiang Zemin de la acea vreme a perceput popularitatea şi modul independent de gândire promovat de Falun Dafa, ca o posibilă ameninţare la adresa puterii sale. Principiile Falun Dafa erau în opoziţie directă cu filozofia luptei promovate de partid, iar PCC se temea să nu piardă controlul asupra minţii oamenilor.

Din invidie, la 20 iulie 1999, Jiang Zemin a lansat o brutală campanie de eradicare a Falun Gong pentru că nu vroia ca o mişcare aflată în afara controlului partidului să poată inspira zeci de milioane de oameni, chiar dacă era spre binele societăţii. Ţinând cont că acesta era un efort de a distruge o practică urmată de 1 din 12 cetăţeni, se poate spune că liderul PCC a lansat practic un atac împotriva societăţii chineze în general.

Pentru a susţine o persecuţie de o asemenea anvergură, Jiang Zemin avea nevoie de campanii de propagandă masive pentru a distruge reputaţia Falun Gong, şi de noi lagăre de muncă forţată şi centre de detenţie ca să poată primi fluxul imens de deţinuţi ce urmau să vină.

Astfel, a fost creat ”Biroul 610” - o agenţie extrajudiciară care îşi putea desfăşura activitatea fără constrângeri legale - şi s-a consolidat un aparat de cenzură a internetului pentru a opri oamenii să afle adevărul despre ceea ce se întâmplă.

Din acel moment, regimul comunist chinez a încercat să elimine Falun Gong prin cele mai brutale mijloace: spălarea creierului, tortură, abuzuri psihice şi sexuale, recoltare forţată de organe şi omor.

"Represiunea este motivată politic, iar marea majoritate a victimelor sunt oameni obişnuiţi care doar îşi exercită paşnic drepturile lor fundamentale la libertatea de credinţă, de asociere şi de exprimare", reiese dintr-un raport al Amnesty Internaţional din martie 2000.

Reprimând virtutea, recompensând viciile

Pe lângă costurile financiare şi umane ale campaniei, Partidul Comunist a dat o mare lovitură moralităţii societăţii chineze. Oficialii care au participat activ la omorul şi torturarea practicanţilor Falun Gong au fost promovaţi, iar membrii familiei victimelor erau forţaţi să se întoarcă unul împotriva celuilalt. Între timp, cei care refuzau să colaboreze sau erau împotriva campaniei, erau ei înşişi persecutaţi. Nici avocaţi şi oficiali oneşti din cadrul Guvernului nu au fost scutiţi de acest tratament.

”Campania de persecuţie împotriva Falun Gong a fost susţinută de oficiali ai Guvernului şi forţe ale poliţiei de la toate nivelurile şi a cuprins toate segmentele societăţii şi fiecare nivel al Guvernului din Republica Populară Chineză”, se declară în Rezoluţia HRC 188 a Congresului SUA.

Numere halucinante, sute de mii de oameni din toate categoriile sociale, au fost trimişi în lagăre de muncă forţată pentru reeducare. Legea permite Partidului să trimită în lagăr pe oricine, pentru un termen de până la trei ani, fără posibilitatea de audiere sau de a face apel. În 2007, un raport guvernamental american a concluzionat că cel puţin jumătate din deţinuţii din lagăre erau practicanţi Falun Gong.

Într-un raport din 2010, Amnesty Internaţional concluziona: ”Campania severă şi sistematică purtată timp de 10 ani împotriva Falun Gong a continuat şi s-a intensificat prin arestări brutale, procese nedrepte care conduc la lungi sentinţe, dispariţii forţate şi decese în timpul detenţiei în urma torturilor şi tratamentelor inumane”.

Nu mai puţin de 87.000 de cazuri de tortură gravă au fost documentate până în prezent de ONU. "Raportorul Special continuă să fie alarmat de decesele din locurile de detenţie în China. Rapoartele descriu scene oribile, în care deţinuţii, dintre care mulţi sunt adepţi ai mişcării Falun Gong, mor ca rezultat al relelor tratamente, neglijării sau îngrijirilor medicale neadecvate. Cruzimea şi brutalitatea acestor acte de tortură sfidează orice descriere", declara Asma Jahangir, raportor special al ONU în decembrie 2003.

Citeşte mai mult AICI.