Cele mai teribile experimente mortale din toate timpurile

14. Acei minunați oameni cu aparatele lor de zbor

Au fost nenumărați bravii ”soldați” care au încercat să lupte împotriva buclucaşei gravitații. Înarmați cu cea mai puternică formă a încredere în propria invenție, toți s-au aruncat în gol, cu speranța că va merge, vor supraviețui. Dar nu a mers. Ismail ibn Hammad al-Jawhari a încercat să zboare cu aripi de lemn, Otto Lilienthal cu deltaplane, Franz Reichelt, croitor meseriaș, a încercat să fabrice prima parașută din lume. Și ca să-și asigure nemurirea, în orice eventualitate, Reichelt și-a filmat întreaga cascadorie. A sărit de pe Turnul Eiffel cu gândul că va pluti cu un costum din cârpe agațat de corp.

13. Marie Curie

Povestea faimoasei chimiste Marie Curie este învăluită într-o aură de romantism. Duce o muncă de pionierat și descoperă teoria radioactivității, elementele poloniu și radiu și conduce primele studii în utilizarea acestor descoperiri în tratarea cancerului. Câștigă Premiul Nobel pentru Fizică în 1903 și Nobelul pentru Chimie în 1911. Expunerea pe o perioadă îndelugată la radiații, fără a se știi despre efectele posibile adverse , a condus la moartea cercetătoarei din cauza anemiei aplazice. Nivelul radiațiilor a fost atât de ridicat, încât toate notele ei – până și cartea de bucate – au fost depozitate în cutii special căptușite, iar cei care le studiază trebuie să poarte echipament de protecție.

12. Jesse William Lazear

Febra galbenă, o boală originară din Africa, făcea ravagii în America secolelor XVIII-XIX. Abia în 1900, Lazear, cercetător la ”Ciuma americană”, a constatat că febra galbenă se transmite chiar și printr-o înțepătură de țânțar. Cercetător neobosit în combaterea bolilor, s-a hotărât să se expună chiar el, în secret, la înțepăturile țânțarilor infestați. Efectele bolii sunt terifiante – de la febră, dureri de cap, stări de amețeală până la lezuni hepatice, icter, dureri abdominale și sângerări. Evident că boala i-a fost fatală și lui Lazear.

11. MKULTRA

MKULTRA era operațiunea secretă a agenției americane CIA de a testa efectele și eficacitatea drogurilor psihoactive asupra oamenilor în momentul interogării. CIA a testat funcționalitatea LSD-ului și a altor droguri, în încercarea de a determina mecanisme de control al minții. S-a mers până la a contacta prostituate pe care le-au drogat, fără știrea lor, pentru a se observa cum afectează acidul participanții care nu colaborează. În urma acestor teste, au murit mai multe persoane, doar două sunt confirmate «oficial». Harold Blauer, un tenismen newyorkez, a murit după ce a fost injectat, fără știrea lui, cu o supradoză dintr-un derivat al mescalinei, MDA, în timpul unui tratament împotriva depresiei. Frank Olson, biochimist în armată, a fost expus la LSD în condiții neelucidate și, deși unii pretind că a fost omorât pentru că amenința că va face publică operațiunea, declarația oficială a fost că acesta s-a aruncat de la etajul 13 al unei clădiri.

10. Studiul malariei la penitenciarul din Stateville

În anii 1940, Armata și Departamentul de Stat, au hotărât să desfășoare, în cadrul unei închisori din Illinois, un studiu controlat al malariei, boala care a decimat milioane de oameni de-a lungul istorie. 441 de deținuți s-au înscris volunar în program, și au fost înțepați de țânțari infectați de câte zece ori, fiecare. Numai unul dintre ei a murit din cauza unui infarct. Dar ceea ce este demn de atenție în acest caz este că în timpul Tribunalului de la Nuremberg, apărarea nazistă a pretins că nu exista nicio diferență între experimentele din închisoare americană și experimentarea forțată din lagărele de concentrare. Așa se face că în această perioadă s-au pus bazele noțiunii de ”consimțământ informat”.

9. Testele nucleare britanice

În anii 1950, Marea Britanie avea în topul priorităţilor în materie de dezvoltare militară obţinerea armelor nucleare, aşa că a întreprins o serie de teste atomice într-un colţ de paradis al Pacificului, Insulele Crăciunului. Operaţiunea “Încăierare” s-a desfăşurat fără evacuarea personalului sau a localnicilor insulei. Unele rapoarte arată că militarii au fost instruiţi să se întoarcă cu spatele şi să îşi acopere faţa cu mâinile în momentul exploziei, căci nu li s-a furnizat echipament de protecţie. Oamenii au raportat că «flama» exploziei a fost atât de puternică încât şi-au putut vedea propria radiografie a oaselor mâinii. Guvernul american a continuat testele în aceeaşi zonă şi în anii următori, iar ambele părţi neagă posibilitatea producerii unor efecte pe termen lung atât pentru militari, cât şi pentru populaţie.

8. Efectele precipitaţiilor radioactive

Praful radioactiv lăsat în urmă de explozia unei bombe nucleare are un grad ridicat de toxicitate şi capacitatea de a se reintra în natură şi, prin diferite lanţuri trofice, în alimentaţia umană. Ajuns pe masa de la cină, poate cauza leziuni severe, până la cancer şi deces sau copii cu mutaţii grave. Asta s-a întâmplat locuitorilor Insulei Rongelap din Pacific, după ce guvernul american a detonat în zonă o bombă cu deuterură de litiu. Copii cu mutaţii severe ai locuitorilor insulei au fost botezaţi, apoi, “copii meduză”.

7. Doctorul Henry Cotton

Dr. Cotton a fost directorul Spitalului New Jersey din Trenton (astăzi Spitalul Psihiatric Trenton) în anii 1920 şi una dintre convingerile sale era că demenţa și alte boli psihice aveau o origine infecțioasă și puteau fi vindecate prin îndepărtarea unor diverse părţi ale corpului. Începea prin îndepărtarea dinţilor, iar, dacă pacientul nu se vindeca, apoi continua cu amigdalele şi sinusurile, după care nu mai ţinea cont de nicio regulă şi, aleatoriu, puteau dispărea testiculele, ovarele, vezica biliară, stomacul, splina, colul uterin sau colonul. Rata mortalităţii în rândul pacienţilor săi era de 45%, într-o lume neimunizată şi care nu beneficia de binecuvântarea antibioticelor. Un exemplu, să spunem “fericit”, având în vedere că finalul nu a fost cel mai tragic posibil, este al unei fete “de 18 ani bolnavă de depresie anxioasă căreia i s-au exteripat, succesiv, molarii superiori şi inferiori, amigdalele, a suferit drenarea sinusurilor, tratament pentru colul uterin infectat, îndepărtarea tuturor adeziunilor intestinale – toate fără a se consemna nicio îmbunătăţire a stării psihice. S-a continuat cu extragerea dinţilor rămaşi, iar în final fata a fost trimisă acasă, declarată vindecată.”

Citeşte mai mult pe Historia.ro.