Cine a furat contractul cu Bechtel?

Preocupată să disece multitudinea de atacuri lansate ieri de Traian Băsescu la adresa cabinetului Ponta, mass-media a ignorat aproape total o știre extrem de interesantă.

Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine a depus miercuri la DNA plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu privind protecţia informaţiilor clasificate, constând în lipsa exemplarului original  al contractului de proiectare, construire şi finanţare a autostrăzii Braşov – Cluj – Borş încheiat între Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România  şi compania americană Bechtel International Inc., precum şi a tuturor documentelor subsecvente acestui contract.

Demersul Departamentului condus de Dan Șova indică o faptă de o gravitate deosebită, în contextul în care contractul în discuție ar fi trebuit să fie păstrat la loc sigur, în arhiva Ministerului Transporturilor. Mai mult, fapta este agravată de caracterul clasificat al contractului respectiv și este extrem de aspru pedepsită de legea română.

De altminteri este și firesc să fie așa, în condițiile în care capacitatea statului de a-și păstra la loc sigur documentele și informațiile (și mai ales cele secrete) reprezintă un element esențial  în raport cu buna sa funcționare și asigurarea securității României.

Mai mult, faptul că un document clasificat poate pur și simplu să se volatilizeze din sediul arhivei în care era păstrat este un semnal deosebit de îngrijorător inclusiv pentru partenerii internaționali ai statului român, cu care România are încheiat tratate și acorduri de colaborare în domeniul securității. Într-o țară membră a NATO, regimul documentelor și informațiilor clasificate este cu atât mai strict cu cât de respectarea sa depinde securitatea întregii alianțe, nu doar a unei sigure țări.

În aceste condiții, demersul Departamentului condus de Dan Șova este unul nu doar firesc, ci și absolut necesar. România are nevoie să clarifice cât mai rapid circumstanțele în care acest contract a dispărut și să îi pedepsească pe cei care se fac vinovați pentru această volatilizare suspectă.

De ce suspectă? Ei bine, pentru că dispariția originalului contractului încheiat între statul român și Bechtel survine exact la momentul la care documentul urma să fie scos din categoria documentelor clasificate și dat publicității.

De altminteri, această clasificare a fost anormală încă de la bun început pentru un contract de natură comercială. Iar caracterul său a făcut ca de-a lungul timpului, în jurul respectivului contract și a multitudinii de acte adiționale care au fost încheiate la acesta, să se dezvolte adevărate legende urbane.

În acest context, intenția Cabinetului Ponta de a declasifica documentul a reprezentat o dovadă a reașezării situației pe coordonatele firești ale transparenței decizionale. După ani de zile în care contractul a fost ţinut departe de ochii românilor, invocându-se diferite tertipuri pentru a-l păstra secret, desecretizarea urma să permită cetățenilor să evalueze cine sunt cu adevărat vinovaţii pentru proasta gestionare a contractului cu firma americană.

Cu toate că prin semnarea contractului cu Bechtel, România ar fi trebuit să se aleagă cu o autostradă care să o lege de Vestul Europei, în aproape 10 ani de zile constructorul american nu a fost capabil să finalizeze decât 52 de kilometri. A încasat însă sume uriașe din partea statului român, în urma unor renegocieri succesive care s-au soldat cu acte adiționale contractului parafat în timpul guvernării Năstase.

În fața unui asemenea parcurs contractual dezastruos, Cabinetul Ponta nu mai avea altă soluție decât să recurgă la reziliere. Ceea ce s-a și întâmplat acum câteva luni.

Era însă absolut firesc ca lucrurile să nu se oprească aici. Românii care au plătit nu mai puțin decât 1,2 miliarde de euro pentru aproape nimic, aveau tot dreptul să știe cine au fost cei care au permis constructorului american să stea liniștit de pomană atâția ani de zile.

Adică exact ceea ce urma să se înfăptuiască prin desecretizarea contractului. Numai că, surpriză, iată că documentul nu mai este de găsit.

În mod firesc, suspiciunile cad asupra celor care au gestionat în toată această perioadă Ministerul Transporturilor și, implicit și negocierile cu Bechtel. Lungul șir de miniștrii PDL care s-au perindat pe la acest minister și care și-au pus semnăturile pe respectivele acte adiționale aveau tot interesul să împiedice desecretizarea contractului și aflarea adevărului.

Desigur, aceasta nu înseamnă neapărat că Berceanu, Boagiu, sau Nazare sunt și vinovați. Până la urmă singurele care pot stabili cine și de ce a subtilizat contractul cu Bechtel sunt organele judiciare. Dar oricine a citit vreodată un roman polițist știe că pentru a-i prinde pe vinovați trebui să pornești de la găsirea celor care aveau un interes.