Cine este femeia care l-a marcat pentru totdeauna pe Charlie Chaplin

Chipul, gesturile și mimica lui au cucerit întreaga lume. I-a fost scris să ne distreze, să ne aducă zâmbetul pe buze, să ne facă fericiți - pentru asta s-a născut Micul Vagabond. Invincibil și fericit, el a încălzit inimile a miliarde de oameni.

Dar în spatele giumbușlucurilor sale memorabile a stat tot timpul la pândă teama de umbra propriului trecut. Când Charlie Chaplin încânta tot globul cu filmele sale extraordinare, înăuntrul lui se dădea o luptă surdă. Și a dus-o așa până la capătul vieții.

O carte nouă, "Charlie Chaplin", scrisă de Peter Ackroyd, unul dintre cei mai distinși biografi din Marea Britanie, arată cum a ajuns genialul artist să se poarte cu cruzime cu femeile din viața lui, multe dintre ele minore. Copilăria mizerabilă, marcată de nebunia mamei sale, avea să-i influențeze ireversibil toată viața. Chaplin a trăit mereu cu spaima că va repeta destinul mamei sale.

Prima observație pe care o face Ackroyd în cartea lui este că originile lui Chaplin rămân învăluite în mister. Nici reputatul biograf britanic n-a izbutit să descopere un certificat de naștere cu numele artistului sau vreo înregistrare a acestuia în vreun registru de nașteri. Pare că a venit de nicăieri. Ceea ce se știe e că s-ar fi născut la 16 aprilie 1889. Însă acel Charlie Chaplin pe care l-a cunoscut toată lumea este produsul străzilor triste din sudul Londrei, unde a crescut în sărăcie lucie. Decenii mai târziu, avea să se plimbe prin cartierul în care a copilărit, amintindu-și că erau atât de amărâți, încât el, fratele său și mama lor, Hannah, erau aruncați în drum la fiecare patru săptămâni, fiindcă n-aveau bani să plătească chiria. Cu siguranță, n-a uitat niciodată ceea ce a trăit în primii ani din viață, se arată în cartea citată de ziarul britanic Daily Mail. "De fiecare dată trebuia să ne facem bagajul și să ne luăm salteaua și scaunele în cârcă spre o nouă casă. Dormeam pe unde apucam după ce eram goniți. Eu preferam băncile din parc", își amintea marele actor.

A urmat și o perioadă mai bună, când mama lor a avut o relație cu un artist de succes. Timp de doi ani din cei trei cât a durat această legătură, familia a avut o servitoare în casă și mergea duminica în excursii cu autobuzul tras de cai. Charlie, care atunci avea vreo trei ani, își amintește că îi plăcea să-și întindă mânuțele și să atingă florile de liliac. N-a uitat nici mirosul trandafirilor vânduți de florăresele de pe Westminster Bridge. În filmele sale, el a folosit deseori florile ca simbol al dragostei fragile sau al iubirii pierdute, remarcă Peter Ackroyd.

Dar în 1893 coșmarul sărăciei i-a înghițit din nou. Hannah mai găsea uneori de câte ceva de cusut și mai scotea un bănuț, dar erau atât de prăpădiți, încât fiul ei mai mare a fost nevoit să poarte o pereche din pantofii ei, tăiați pe jumătate.

În decurs de trei luni, au trăit în șase locuri. În pod sau la subsol, pentru că acolo era cel mai ieftin. Băieții șterpeleau diverse lucruri și mâncare de pe străzi și le aduceau acasă. Charlie mai câștiga uneori câțiva sfanți dansând în fața intrării barurilor. Alteori se descurcau cu câte o supă căpătată de la bucătăriile cârciumelor.

Într-un an, mama lui Chaplin s-a îmbolnăvit și n-a mai putut să aibă grijă de copiii săi. A fost dusă la spital, iar Charlie a fost luat la un centru pentru orfani și copii abandonați. Aici a îndurat cei mai negri ani din viața sa. Mai târziu, a numit această perioadă "reîncarnarea" sa. Timp de un an, mama lui nu l-a vizitat, iar fratele său, Sydney, a fost trimis la o școală navală.

Hanwell School, unde a nimerit el, era o instituție victoriană, unde instrucția și disciplina de fier erau lege. Pentru nu mai știe ce nereguli, a încasat de nu s-a văzut două lovituri de nuia. Când a făcut dermatomicoză și a trebuit să fie ras în cap, micul Charlie a plâns de-ar fi umplut Tamisa cu lacrimi. Scenele în care a suferit i s-au întipărit în suflet.

Perioada de la Hanwell l-a schimbat pentru totdeauna. L-a făcut invulnerabil. "Chiar și când eram în orfelinat credeam despre mine că sunt cel mai mare actor din lume. Simțeam exuberanța pe care o răspândește încrederea puternică în tine. Fără ea te îndrepți spre înfrângere", i-a spus Charlie fiului său mai mare.

Acest sentiment de invulnerabilitate i-a conturat personajul care l-a consacrat, Micul Vagabond, atât de nonșalant și deseori invincibil, scrie Peter Ackroyd în cartea sa.

Citeşte continuarea pe eva.ro.