Cine ia locul Oltchimului?

Cheia calificării a fost meciul de sâmbătă împotriva vedetelor de la Viborg, club cu un buget impresionant, o prezență obişnuită în fazelor superioare ale competiţiei. Meciul a fost pe muchie de cuţit, fetele antrenate de Costică Buceschi obţinând victoria în ultimul minut. Băimărencele, împinse de la spate de peste 2.500 de spectatori, au avut un start aproape perfect detașându-se la cinci goluri, cedând apoi iniţiativa spre finalul reprizei de unde s-a mers cap la cap.

Duminică a avut loc adevărata descătuşare, scorul înregistrat la final spune totul: 36 - 23 împotriva celei de-a doua puteri daneze. Un spectacol de 60 de minute, întregit de un public fantastic care a amintit de performanţele băieţilor de la Minaur din 1985 şi 1989, câştigători ai Cupei EHF. Maramureşencele au făcut o demonstraţie de forţă în primele minute când au condus cu 9-0 şi doar time-out-ul a salvat-o pe Holstebro. La pauză s-a intrat cu un avantaj de zece goluri şi cu calificarea în buzunar. În plus, tehnicianul român şi-a permis în repriză secundă să scoată titularele, rotind tot lotul precum o mare echipă.

Pentru HCM Baia Mare urmează şase întâlniri de foc cu Gyor (Ungaria), deţinătoarea trofeului, Thuringer (Germania) şi Hypo Viena (Austria). HCM este a patra echipă din România care va participa în grupele Ligii Campionilor, de când a fost introdus noul format (1993-1994). Oltchim Rm. Vâlcea a adunat cele mai multe participări la acest nivel - 11, în timp ce HC Zalău şi „U“ Jolidon Cluj au fost la start în câte o ediţie.

Sportul pe semicerc din România păstrează resurse nebănuite, deşi multe guri rele îi cântau prohodul după desfiinţarea Clubului Sportiv Oltchim. Cu un buget de aproximativ 1,5 milioane de euro, net inferior formaţiei vâlcene, cu un lot bazat exclusiv pe jucătoare din ţară, băimărencele au demonstrat că se poate face performanţă şi la un club lipsit de tradiţie dar nu şi de valoare. Doar două trofee a câştigat echipa maramureșeană în istoria de 46 de ani: Cupa României şi Supercupa României, ambele în acest an. Fără îndoială nu vor fi singurele.

Presa sportivă s-a grăbit sau poate nu să le numească pe jucătoarele de la HCM noile galactice, apelativ cu care erau răsfăţate jucătoarele lui Oltchim. Cu siguranţă echipa mai are multe lucruri de demonstrat, însă începutul este promiţător şi făcut pe baze solide. Numai de le-am aminti pe Geiger, Ungureanu sau Nechita, nume consacrate deja în handbalul românesc, dar şi pe E. Buceschi, Ghionea, Pîrvuț, Szucs, Diniș, sportive tinere cu energii şi dorinţe noi care au toate calităţile să străpungă plafonarea de care se lovise fosta campioană.