Cine pe cine spionează și cum

Aceste activități vizau nu atât conținutul respectivelor semnale, ci, mai degrabă, relaţiile dintre cetăţeni şi reţelele de comunicare existente. Toate datele colectate au fost stocate pentru ani de zile în mai multe servere aflate în sediul DGSE.

Dezvăluirile cotidianului francez se suprapun peste scandalul generat de activitățile de spionaj electronic derulate de serviciile secrete americane. Suspiciunile de spionaj ce vizează instituţii şi cetăţeni din Europa au provocat indignare pe bătrânul continent și au fost criticate de către liderii țărilor europene, printre care se numără și o serie de oficiali francezi.

Mai mult, Parisul a pledat pentru o "suspendare temporară" a procesului de negociere a tratatului de liber-schimb între Europa și SUA, pe fondul dezvăluirilor cu privire la spionajul practicat de serviciile de informaţii americane în Europa.

Iată însă că dezvăluirile Le Monde arată că serviciile secrete franceze utilizează metode similare celor de peste Ocean și spionează comunicațiile propriilor cetățeni precum și activitatea acestora pe rețelele de socializare. În urma dezvăluirilor, intransigența autorităților de la Paris față de activitatea de spionaj electronic derulată de NSA riscă să genereze retrospectiv o uriașă problemă de imagine pentru cabinetul lui Jean-Marc Ayrault. Ea apare ca expresia unui joc cu dublă măsură, care a periclitat atât relația Franței, cât și cea a Uniunii Europene cu Statele Unite, cu toate că autoritățile franceze au închis ochii la dezvoltarea unor practici similare în propria țară.

Desigur, la acest moment, informațiile furnizate de cotidianul francez nu au primit o confirmare oficială. Mai mult, deputatul socialist Jean-Jacques Urvoas, coraportor al misiunii de evaluare asupra cadrului juridic aplicabil serviciilor de informaţii a contrazis ideea conform căreia cetățenii francezi ar fi supuși unui spionaj masiv și în afara oricărui control. El a adus în acest sens argumentul obligației prevăzute de legislația franceză ca interceptările ce vizează cetăţeni francezi să fie autorizate de către Comisia Naţională pentru Controlul Interceptărilor de Securitate /CNCIS/ şi a reamintit că datele colectate trebuie distruse după utilizare.

Este însă evident că, deși neconfirmate, dezvăluirile publicate de Le Monde creează serioase semne de întrebare, care subminează credibilitatea guvernului francez și amplifică psihoza deja prezentă la nivelul opiniei publice europene privind spionarea comunicațiilor private și încălcarea dreptului la intimitate de către serviciile de securitate. Or, amplificarea acestui curent de opinie ar putea determina o schimbare în modul în care guvernele abordează lupta împotriva terorismului.