Cine se mai opune proiectului de la Roşia Montană?

Reprezentanţii celor care se împotrivesc exploatării de la Roşia Montană folosesc în general cinci argumente, care nu stau în picioare. Primul dintre acestea ar fi acela că proiectul minier este ilegal şi nedemocratic. A spune despre un proiect că este nedemocratic ar însemna să fie impus cu forţa. Guvernul a trimis în schimb textul proiectului cu toată documentaţia către Parlament, instituţia care reuneşte reprezentanţii cetăţenilor români. Aşadar, dacă decizia va fi una a reprezentanţilor poporului, iar legitimitate mai mare decât cea oferită de legislativ nu există.

Un al doilea argument este legat de faptul că cei de la Gabriel Resources ar intenţiona să deverseze în zonă tone de cianură, iar acest lucru va afecta partrimoniul naţional. Însă, aşa cum se poate observa din solicitările făcute de guvernul român firmei care va face exploatarea, s-au obţinut măsuri de siguranţă sporite în cazul iazului de decantare. Scopul este acela de a se preveni orice posibilă deversare accidentală. De asemenea, se va realiza şi o monitorizare permanentă a apei evacuate din zona carierei, dar şi a aerului.

Referitor la patrimoniu, acesta este deja afectat de faptul că oamenii locului nu au avut nici resursele şi nici interesul în a-l proteja. Acum vin organizaţii de mediu care pentru a stopa un proiect benefic pentru România invocă un patrimoniu care s-a degradat constant. Patrimoniul de la Roşia Montană poate fi conservat prin intermediul proiectului minier, lucru vizibil prin investiţiile pe care Roşia Montană Gold Corporation le-a făcut deja în regiune.

Contestatarii proiectului rămânând fără argumente acuză redevenţa extrem de mică, deoarece în viziunea lor 6% nu este de ajuns. ONG-urile de mediu ar trebui să verifice care este media europeană a valorii redevenței, a cărei valoare este de 4%, înainte să ridice o asemenea problemă. Este uşor să încerci o manipulare, aşa cum fac organizaţii precum Alburnus Maior, atunci când interesele lor sunt peste cele ale locuitorilor din Roşia Montană.

Alte două argumente folosite de contestatarii proiectului sunt de fapt o extindere a primului, cel potrivit căruia proiectul este ilegal şi nedemocratic. Aceştia completează argumentul spunând că se deschide uşa către abuzuri din partea statului. Conflictul dintre interesele celor din ONG-urile de mediu cu cele naţionale s-a observat în ultimul timp tot mai des. ONG-urile în loc să apere și să promoveze interesele naţionale preferă să pună piedici, împiedicând dezvoltarea unei zone, dar şi dezvoltarea economică națională.

Discursul referitor la faptul că o trecere a legii prin Parlament este un abuz vine în contradicție cu principiile democraţiei parlamentare. Aşa cum apare în legea fundamentală a ţării, Parlamentul este cel care legiferează. În cazul în care se comite un abuz, Curtea Constituţională se va sesiza, însă până acum nu s-a pus problema de aşa ceva.

„Mulţimea” de argumente a organizaţiilor de mediu şi a ecologiştilor este de fapt o reluare a aceluiaşi argument de mai multe ori sub o altă formă. Aceştia realizează că au o problemă şi au decis că cel mai bun mod e să recurgă la proteste de stradă. Într-adevăr, în lipsă de argumente aceştia se simt frustraţi, iar acest sentiment îl manifestă prin protestele de stradă.