Clasa zero, un pariu câștigat în manieră PSD

Lansată în timpul guvernării Năstase, ideea creării unei clase care să facă o punte între grădiniţă şi şcoală este aproape să-şi atingă scopul. Un sondaj apărut anul trecut prezenta un balotaj între preferinţele părinţilor care susţineau sau nu înfiinţarea clasei pregătitoare. Ultimele cifre publicate de Ministerul Educaţiei sunt elocvente şi răstoarnă situaţia, înscrierile în clasa pregătitoare depășind aşteptările. Dacă privim şi înspre reţelele de socializare şi forumuri începem să pricepem. Vociferările părinţilor care cer insistent îmbunătăţirea perspectivei acestei clase nu înseamnă altceva decât că ideea clasei pregătitoare a prins.

Actualul consilier prezindenţial Daniel Funeriu, şef peste Educaţie în guvernarea PDL şi iniţiatorul clasei zero, n-a reuşit să-şi impună proiectul. Daniel Funeriu a venit cu argumente palpabile, s-a zbătut, însă beneficiile le adună actualul ministru Remus Pricopie. De ce PSD reuşeşte să culeagă ceea ce PDL a semănat? În primul rând, PSD-ul a renunţat la rigiditatea cu care de obicei politicienii îşi mențin punctele de vedere şi a pus în practică politica paşilor mărunți. Social-democrații n-au respins proiectul în sine, ci modul în care era vârât pe gât unor dascăli iritați la maxim de tăierea a 25% din salariu și mai cu seamă ignorați de fosta guvernare. De cealaltă parte, Funeriu a gestionat o relație glacială cu educatorii și învățătorii. Apogeul a fost atins când acesta a stipulat în Legea Educației ca actualele cadre din învățământul primar să-și echivaleze studiile liceale. Guvernul Ponta a reacționat firesc, aruncând la gunoi această stupizenie.

Cheia deblocării confuziei create de apariția clasei zero a fost fără îndoială comunicarea, lipsită cu desăvârșire în guvernarea Boc. De altfel, miniștrii PDL au avut toți același capriciu - să revoluționeze cu orice preț domeniile pe care le-au patronat fără să se consulte cu societatea civilă și mai ales cu profesioniștii din breasla unde urmau să se aplice reformele. Să ne amintim numai de impunerea cu forța a legii sănătații și de efectele rezultate.

Cele două tabere care au dezbătut subiectul controversat susțineau înființarea clasei pe lângă școli, varianta democrat-liberală, respectiv trecerea graduală de la grădiniță la școală pe măsură ce acestea își pun la punct infrastructura, linie aleasă de social-democrați. Unii s-au indignat degeaba și s-au repezit să-l atace pe Victor Ponta, care declarase inițial că mutarea clasei pregătitoare în cadrul școlii „reprezintă o prostie”. Folosind exact tactica inversă a foștilor guvernanți, de a intra cu bocancii pe unde le cășună, premierul a ales prudența, mulându-se la situația din teren și lăsând și părinții să aibă un cuvânt de spus - „marea problemă a părinților este aceea legată de locul în care se desfășoară clasa pregătitoare, ce se întamplă cu copilul după ora 12. O să stabilim câți dintre părinți vor să rămână la școală și câți vor să fie la grădiniță”.

PSD a preluat din mers un proiect scăpat din frâu de Daniel Funeriu și a făcut eforturi pentru ca planul să devină realitate. Îmbucurător este faptul că tendința evoluează. Deunăzi, doar în Capitală, Inspectoratul Școlar al Municipiului București a aprobat suplimentarea numărului de clase pregătitoare cu 73, declara inspectorul general Constantin Trăistariu. Acesta preciza că situația înscrierilor va fi rezolvată din prima etapă.

În plan imagologic, Guvernul Ponta și Ministerul Educației Naționale pot aduna laurii din reușita clasei pregătitoare, cu atât mai mult cu cât începutul a fost făcut deja, primul an școlar ce cuprinde această clasă fiind aproape de final. Nu rămâne decât ca profesioniștii să fie lăsați să-și facă treaba, iar politicienii să ia măsurile necesare fără să se amestece.

Concluzia nu poate fi decât una - clasa zero este un câștig cert, chiar dacă aduce noi cheltuieli în educație, alături de cele ce vizează infrastructura, ceea ce nu e puțin la vreme de criză. Dacă am asculta mai des și părerea specialiștilor sau a celor neimplicați în nicio tabără politică am progresa, fără dar și poate. Ambasadorul Franţei în România, Philippe Gustin, declara marţi, într-o conferinţă de presă la Târgu Mureş: „România nu este o ţară subdezvoltată în termeni de educaţie. Aveţi un sistem educativ care este extrem de performant, în special pentru crearea elitelor, din păcate aţi pierdut un milion de elevi. În turul meu prin România vizitez aceste şcoli. Am fost profesor şi văd şcoli care permit sprijinirea elevilor”. Abandonul școlar, semnalat de un francez dar știut de multă vreme de noi toți, ar trebui să ne preocupe mai mult decât certurile politice, mai ales când vorbim de domenii esențiale precum educația.