Școala străzii nu se face la fără frecvență

Băsiștii, aliații lor politici (fie ei și cei conjucturali, de dată recentă) și supușii lor mediatici au o mare problemă. Cu excepția exponentului la vârf al acestui curent, care confirmă regula, nu au școala vieții. Nu simt masele. Sunt produse de eprubetă.

Una dintre regulile nescrise ale străzii e că, după ce te calcă unul în picioare, întâi te oblojești în pregătirea revanșei. Nu te scoli tăvălit din țărână și sari imediat la gâtul lui. Oricâtă umilință, frustrare și disperare ai acumula, avantajul lui – fizic, dar și, mai ales, psihologic – e, de regulă, insurmontabil. Și te culcă înapoi. A te apuca să cânți fals, într-un cor strident, a doua zi după alegeri, prohodul unui partid care singur are voturi mai multe decât toată strânsura ta la un loc e unul dintre argumente.

Da, Ponta nu are în buzunar cheile de la Cotroceni. Da, PSD are de rezolvat problema celor, probabil, zece procente care-l vor despărți, după primul tur al prezidențialelor, de funcția supremă-n stat. Da, un candidat comun anti-PSD, altul decât perdanții lamentabili ai zilei de ieri, le va pune serioase probleme și va putea mobiliza electoratul de regulă neparticipant la vot. Se va negocia la sânge. Numai că Ponta și PSD o vor face de pe poziția proaspăt câștigătorului. Sprijinul popular e, deocamdată, la ei, la fel și resursele bugetare. Și vor avea foarte mult de cedat ca să învingă. Dar, spre deosebire de ceilalți, au de unde…